Poeme – Ana Velicaru

Poeme – Ana Velicaru

2049

aici între pereții gri cu plăcuțe comemorative
corporatiștii pe trotinete visează
la un loc de veci în spațiu
de mână cu jeff bezos
efuziunile canceroase ale capitalului

pentru doar douăzeci și opt de milioane
poți sta tăcut cu mâinile pe genunchi
în costumul care duhnește a frică
plastic și benzină
cu iphone-ul în mână pre gă tit!
să capturezi momentul:
o să moară toți de ciudă
fraierii săraci de pe terra
care n-au apă caldă în sectorul 5
sau își poartă toată viața
într-o sacoșă de LM

cafeaua e fair trade și
noi suntem fericiți aici
e visul lumii noi

*

[primul vers – Ștefan Bertalan, dintr-un motto în Cronovizorul]

boul tehnic cu insignă și inimă tehnică
atâta ne-am luptat să ajungem
la începuturi
ne-am smuls hainele de pe noi
ca niște piei de șarpe
una după alta dietele paleo keto
neo occidentale în pauza de la
vaporizatorul cu aburi bubblegum
aruncat în fundul rucsacului branded

în timpul liber dintre atacurile de panică
portocala mecanică respiră sacadat

rețeaua neurală se antrenează

kintsugi

am aprins în dimineața asta lemn de santal
m-am cântărit:

ciclul cicadei cenușii ce-ncearcă centrul ceainicului

în corpul meu de ceramică
înoată în lanț pești aurii seculari
fără năvoade să-i sufoce
în corpul meu făcut cu grijă
și dragoste
acum douăzeci și trei de ani
toate femeile care m-au adus aici
își spală rufele la râu chicotind
în corpul meu în corpul ăsta
pe care l-am disprețuit atât de tare

țin predici despre self-love prietenilor mei
și mă ascund apoi în crăpături
salate și avocado toast

30dec

am două pachete de țigări
și pe phoebe bridgers care îmi șoptește ușor la ureche
all the bad dreams that you hide
show me yours, I’ll show you mine

nimic din ce spun nu e bine
nimic din ce fac nu e bine
să moară mă-sa dacă mai știu
ce vrei de la mine

în jurul frunții orbitează
sfere de metal
fragilă structură
de migrene și pahare de whisky

prin paharul lipicios cu motive românești
lumina traversează linii de forță
un cap lăsat ușor spre umăr
filmul ăsta n-a trecut de sanity check

să scriu despre tine,
proiecție astrală într-o dimensiune caldă
cobor
mă lovesc. păcat
de anii ăștia

pe strada cu blocurile joase
un câine dă târcoale în jurul apartamentului tău
ești doar un alt coping mechanism

dar nu mă pot obișnui cu ideea
poezia înseamnă negare poezia
înseamnă adevăr
și mai ales
jucăria de pe raftul de sus
pe care părinții nu ți-au cumpărat-o niciodată

scârțâitul roților pe asfalt bizară
asociere de emoții

tbd

văd în visele mele
animale care îmi ling palmele

minciuni mecanice de blondă cu pretenții

n-am pierdut încă speranța
că o să mă suni într-o dimineață
de soiul celora
în care mergeam la biserică
când eram mica

că vom sta
la masa de mahon de unde se aud clopotele

pe drumul ăsta mergem de ore bune
apusul coboară acum violaceu
ca în video-ul ăla de lynch
the final credits
partea mea preferată

moartea pasiunii –
mâna pe care nu o ții,
clavicula pe care nu o săruți
câteodată
vorbim despre politică
câteodată îmi oprești fluxul respirator

dar e plăcut aici
în intersecția spațiilor posibile
visăm
acvarii cu pești koi
și cești de cafea ciobite în colțuri

și atunci vei ști,
dacă nu știi deja
mereu se termină cu o sticlă de gin dată talpă
și un pachet de țigări fumat pe nerăsuflate
senzația aia divină când te îneacă lacrimile și-ncerci să-ți ții capul drept

Ana Velicaru

© Jason Leung, Unsplash

Echinox

Echinox este revista de cultură a studenţilor din Universitatea „Babeş-Bolyai”. Apare din decembrie 1968.

Articole similare

Câinele mamei mele – Alexandru Gorghe

Câinele mamei mele – Alexandru Gorghe

Poeme – Mihaela Vancea

Poeme – Mihaela Vancea

Apofrade – Dan Sociu

Apofrade – Dan Sociu

Poeme – Olga Ștefan

Poeme – Olga Ștefan