Victor Cobuz: „Am întâlnit câțiva oameni de care cred că veți auzi în anii următori”
Când am primit propunerea să țin un atelier de critică literară în cadrul zilelor revistei Echinox am acceptat fără să ezit prea mult. Apreciez activitatea redacției, care a reușit să facă revista să fie ofertantă atât pentru studenții care vor să publice, cât și pentru mainstream-ul cultural prin numele importante care apar din când în când pe site sau în varianta print. Gândul că aș putea să particip cu puțin la acest proiect m-a convins că merită să fac drumul de mai bine de 10 ore cu trenul până la Cluj.
După ce entuziasmul a mai trecut, am început să mă întreb ce pot să le ofer eu studenților care o să participe, ce pot eu să-i învăț pe ei, care sunt doar cu câțiva ani mai mici decât mine? Mi-am dat repede seama că pot să-mi transform aparentul minus – lipsa experienței – într-un plus pentru participanți. Am realizat că mă poziționez undeva între ei și un critic consacrat, așa cum e Cristina Ispas, cea care a ținut celălalt atelier de critică. Cu câțiva pași făcuți mai departe de debut, am simțit că pot să dau mai departe câte ceva din ce am învățat eu pe cont propriu.
Desigur, nu am plecat de la premisa că toți cei 15 participanți vor să facă critică literară. Chiar și așa, indiferent de intențiile lor, am încercat să le ofer o perspectivă din interior, o scurtă incursiune în culisele criticii de întâmpinare. În consecință, mi-am împărțit atelierul în două: prima parte am rezervat-o unei discuții despre principiile generale ale criticii literare, pentru ca în a doua jumătate a atelierului să ne uităm peste o cronică, să o tăiem în bucăți și să încercăm să ne dăm seama ce a vrut să facă criticul acolo. Ca o paranteză, am ales o cronică semnată de Bogdan-Alexandru Stănescu nu doar pentru că era ofertantă pentru analiza noastră, ci și pentru că am vrut să le ofer participanților șansa de a vedea latura de critic a trainerului cu care urmau să aibă un atelier de proză în ziua următoare.
Despre atelier în sine mai vreau doar să zic că, deși nu am discutat cu Cristina înainte, am reușit cumva să ne completăm destul de bine. Acest fapt m-a bucurat pentru că am realizat că participanții au avut parte de o introducere corespunzătoare, din unghiuri ușor diferite, dar nu contrare, în critica literară. Răspunsurile pe care le-am primit de la studenți și modul în care am văzut că au receptat și celelalte ateliere m-au convins că participanții s-au simțit mai mult decât bine și că au fost mulțumiți de ce au primit.
Pentru mine atelierul a fost doar un nod în rețeaua acelor zile din care au plecat numeroase discuții în curtea Facultății de Litere, la terase sau în camerele de cămin. Toate aceste momente și prieteniile pe care le-am legat sunt lucrurile cele mai importante cu care m-am întors la București. Ca în cazul cursurilor de scriere creativă, îmi mențin părerea că atelierele de genul acesta nu sunt atât de mult niște moduri de a învăța cum să scrii, cât un pretext pentru a aduce împreună niște oameni ce împărtășesc aceleași ambiții și scopuri, aceeași pasiune pentru literatură. Atelierele sunt doar începutul unui dialog care sper că nu se va limita la cele cinci-șase zile de la mijlocul lui mai.
Nu cred că exagerez când afirm că zilele Echinox au fost un succes, având în vedere că a fost prima ediție și că venim după un an de pandemie. Sunt sigur că și acele lucruri care trebuie îmbunătățite nu vor fi trecute cu vederea de tânăra redacție și că edițiile următoare vor fi cel puțin la fel de ofertante pentru participanți și pentru traineri. Încrederea mea – precum și mulțumirile pentru aceste zile memorabile – nu se limitează doar la organizatori. Am întâlnit câțiva oameni de care cred că veți auzi în anii următori, indiferent că vorbim de literatură, critică, teatru sau cinematografie.
Victor Cobuz (trainer)
Cover photo: Sebastian Big
Echinox
Echinox este revista de cultură a studenţilor din Universitatea „Babeş-Bolyai”. Apare din decembrie 1968.
