În perioada 10-15 mai 2021 au avut loc o serie de ateliere în cadrul Zilelor Echinox: un festival la care abia am început să lucrăm și care s-a aflat la prima ediție. Sperăm să îl dezvoltăm în anii care urmează.
Dar, până atunci, câțiva participanți ne-au trimis câte un text scris în cadrul unuia dintre cele opt ateliere de poezie, proză, dramaturgie și critică literară care s-au desfășurat fie în foișorul de la Litere, fie pe Zoom. Rezultatele nu pot decât să ne bucure.

Gabriela Vieru (n. 1998, Facultatea de Litere, Iași)

Found Poetry
(din Ioșca, de Cristian Fulaș)

mai presus de orice stătea dragostea lui
chiar și lovit de soartă
cum se afla în acele momente
nu avea cum să o uite
zvîcnetul inimii
dens ca o apă în care te-neci
forța unei priviri și a unui gest
cînd mai întîi umbra ei s-a arătat
ar fi vrut să fugă
să nu mai știe nimic
neputincios în fața sentimentelor
care-i strângeau beregata cu clești de oțel nu-l lăsau să îngaime nimic
toate astea nu puteau însemna decît un singur lucru
că femeia aceea
era inima lui
frumusețea aceea nemaivăzută
liniștea muntelui
conștientizarea că trăiesc un timp iluzoriu care nu mai e istorie
e viața în sine
fără timp

Alexandru Higyed (n. 1997, Facultatea de Litere, Istorie și Teologie, Timișoara)

vom folosi gestul tău filantropic pentru a continua acest proiect

tatăl nostru care sunteți
de trei ori mai frecventați pe trecerile de pietoni
în bucurești decât în alte orașe

sfințiți-o pe oana care mi-a distribuit postarea
sunt celebru acum scoateți-mă din agitație și mitocănie

statisticile noastre arată că vom pierde
6.6 milioane de locuitori până în 2100

creșteți flori în aplicații
aveți răbdare cu ele precum
și noi avem răbdare la semafoare
primiți flori în aplicații precum
și noi primim câte-un futu-ți de după volan

tatăl nostru cărora îi va aparține viitorul
se pare că bugetul anual al vrăjitoriei e de trei miliarde
iar timpul e legat ca pâinea noastră
de interzicerea produselor pe piață
securitatea din noul automobil citroen
care cade evident din cer
fără reclamă fără profunzime

și nu ne duce pe noi în sala de operații
și nu ne polua aerul
lasă mizeria să ocupe locurile din spate

Diana Ciotmonda (n. 2000, Facultatea de Litere, Cluj-Napoca)

Totul e să ai un sentiment
de ură
față de ceea ce scrii sau ai vrea să scrii
de iubire
față de ceea ce nu ai reușit și nu
vei reuși niciodată să scrii
de adorație față de zestrea pe care credeai că o vei transmite mai departe
prin ceea ce poate vei scrie
de disperare pentru că
motoarele mașinilor
sunetele ambulanțelor
ciripitul păsărilor
sunt prea zgomotoase și nu te lăsa să scrii.
Nimic nimic nimic
Nu pot să scriu nimic,
ar trebui să rog îngerii oare?
Totul e să ai un sentiment
mi-a spus odată un om bolnav și speriat
care avea și el un sentiment
când cangrena i se extindea prin corp
avea și el un sentiment față de
motoarele mașinilor
de sunetele ambulanței
față
de ceea ce ar fi vrut și el să scrie
chiar și
față
de cioboțica cucului care a înflorit
pe lângă scările
vechi din spatele spitalului
după ce a murit.

Ada Oprișanu (n. 1999, Facultatea de Litere, Cluj-Napoca)

Totul e să ai un sentiment
că aparții unui trib care să te adopte și cu care să te așezi de sărbători la masă
întotdeauna triburile au tradiții păgâne în care te regăsești
și culmea e că uneori ajungi să simți că ești mai aproape de străini păgâni când și tu ești un nomad care atunci când a plecat la facultate și-a luat aproape toată casa asupra lui
cu tot ce implică o casă: de la o mochetă și haine boțite la amintiri și locuri și felul în care intra lumina pe fereastră
că aparții unei zestre pe care o vei primi de la tatăl tău într-un borcan de castraveți murați și varză roșie
atunci când îl vei regăsi pe el
în cel cu care împarți un cuțit când feliați murăturile și în tigaie se prăjesc cartofii pe care i-ați curățat stând cu spatele unul la celălalt
că aparții motorului mașinii corai care frânează în fața ta fix
înainte să devii înger și să te închini unui dumnezeu la care poți ajunge doar dacă mori prea devreme
dacă mori prea târziu ai mult mai mult timp să îți aduni păcatele și să le transformi în sume telescopice
că nu ești o cangrenă în ambuteiajul din fața blocului și că nu te claxonează un bărbat cu muzica dată la maximum în timp ce încerci să te strecori printre mașini
și că tribul îți așază în farfurie de sărbători ciuboțica cucului în loc de sarmale
pentru că te doare stomacul
de la mâncarea alor tăi din farfurii ciobite
care îți străpung stomacul și te trezești într-o zi că ai sindromul colonului iritabil
și-ți vine să ceri tribului rețeta
fiindcă în sfârșit e sărbătoare și nu mai zgârie nimeni farfuria
și în curând dacă te va adopta tribul
nici stomacul n-o să te mai doară.

Augusta Șolomon (n. 2000, Facultatea de Litere, Cluj-Napoca)

Nu e vina mea trecutul tău
(compilație de comentarii la manele vechi)

Și eu sufăr din dragoste da nu vreau să vă mint
eu acum sunt tăiat pe mână

câte femei au stat au suportat ce figuri ai tu în cap

tu care vezi acest poem să-ți trăiască Mama 100 de ani!

Să-ți trăiască ce iubești u.

Se aude așa frumos în boxele de la mașină
se aude așa frumos în boxele de la mașină
se aude așa frumos în boxele de la mașină.

Oare toate fetele profită de dragoste? 2019

Azi sufăr și plâng din cauza ta Petru
dc mi-ai făcut asta?
nu meritam chiar nu meritam…
offf, ai rupt inima în mine.

Doamne că multe am greșit în viatză
Doar un singur cuvânt ajunge… DIVORȚ!
12 ani pierduți în ploaie și lacrimi… un mare nimik.
Adevărat dar trecem peste,
eu unu nu cred că o să mai fie vremurile astea.