O încăpere doar a lor

O încăpere doar a lor

Cătălin Partenie, Vizuina de Aur, Polirom, Iași, 2020.

Primul roman al lui Cătălin Partenie a fost scris inițial în limba engleză, sub titlul The Golden Burrow. Ulterior, această carte despre o Românie recentă a fost publicat în limba română. Astfel, în 2020, ea ajunge, cum este și firesc, în spațiul despre care vorbește. Este discutabil dacă acesta coincide cu spațiul căruia i se adresează. Referitor la timp, între momentul în care este plasată acțiunea și cel al publicării sunt numai câteva decenii, fapt care, per se, micșorează distanța dintre naratar, narator și narațiune – detaliu menționat spre lauda cărții. În pofida sintagmei lost in translation, aici poate nu mai contează atât de mult lecturarea în original. Paul Kerek afirma că adevărata limbă  este muzica. Și, într-adevăr, romanul lui Cătălin Partenie este o imagine a lumii nu numai vizuală, dar și auditivă. 

Numărul mic de pagini, împreună cu diviziunea în unsprezece capitole scurte, facilitează lectura într-atât încât narațiunea seamănă cu cea a unui jurnal. La final, cartea se dovedește a fi un caiet în care naratorul scrie tot ceea ce Paul, protagonistul, a făcut în perioada de la sfârșitul comunismului. Motivul scrierii nu este arta în sine, ci mai degrabă faptul de a-l ajuta pe fiul lui Paul să își cunoască tatăl atât cât este posibil: din amintiri. De aici, se observă pretențiile de autenticitate ale romanului. Titlul, Vizuina de aur, este numele locului în care Paul și naratorul „Fane” își cresc împreună pasiunea: într-un depozit care funcționează temporar pentru ei ca spațiu protector, refugiu sau univers compensatoriu, imperios artiștilor. 

Stilul textului nu provoacă foarte mult cititorul. Totuși, el abundă în referințe culturale. Conștiința faptului că autorul este profesor de filozofie oferă noi chei pentru descoperirea sensurilor profunde ale cărții. Cum personajul principal este Paul, un spirit liber, de artist, student un timp la Filozofie, este evident că autorul a pus o mare parte din sine în text, creându-și un alter ego. Un alter ego a cărui existență este un act de rebeliune. Idealistul incompatibil cu lumea (= închisoarea) comunistă nu își poate practica liber pasiunea, muzica, iar când găsește un mijloc să evadeze din incomoda claustrare, ajunge într-una și mai incomodă: în străinătate. Naratorul subiectiv, homodiegetic, este legat de Paul printr-o pasiune mare: muzica, un motiv principal al romanului. Pe lângă influența în viața celor doi, muzica are o putere deosebită pentru toată societatea. Deep Purple, Led Zeppelin, Pink Floyd, Yes, Kiss și alte trupe sunt ascultate ilegal în țară, iar prin muzica vremii, tinerii capătă o punte de legătură cu exteriorul, cu ceea ce este dincolo de blocul comunist. Acest gen de punți au fost fatale regimului. Cu toate că România va deveni un stat democratic, romanul nu are cel mai fericit final posibil. 

Cu un citat din carte se poate răspunde la posibilele nemulțumiri legate de alegerea autorului de a miza pe simplitatea stilului și a firului narativ, care prea des este previzibil. Tocmai această trăsătură este atuul cărții. Povestiri din comunism s-au tot spus, dar este important ca ele să fie spuse în continuare, întrucât „ce vedem și ce prindem lăsăm în urmă. Ce nu vedem și ce nu prindem ducem cu noi”. Așadar, Cătălin Partenie oferă pieței literare un text mai ușor de „prins”, care arată că nu era mai bine înainte, poate fiindcă încă pare necesar. Cartea poate fi o lectură plăcută și utilă, conținând o panoramă a situației politice, sociale și culturale, precum și povestea unui vis personal. Ea amintește atât de reale suplicii, cât și de pacea din „vizuinile” pe care toți cei aflați sub regimul comunist – și nu doar artiștii –  au fost nevoiți să le construiască mereu și mereu pentru a rezista și pentru a-și menține speranța.

Maria Croitoru

Fotografie Copertă © Petri Haanpää on Unsplash

Echinox

Echinox este revista de cultură a studenţilor din Universitatea „Babeş-Bolyai”. Apare din decembrie 1968.

Articole similare

Unde totul este destrămat

Unde totul este destrămat

Despre maturizarea postumanismului poetic românesc

Despre maturizarea postumanismului poetic românesc

Despre distanța care ne apropie

Despre distanța care ne apropie

Confesiunea de zi cu zi

Confesiunea de zi cu zi