Laura Francisca Pavel – Poeme

Laura Francisca Pavel – Poeme

Acoperă-ne pe noi

Şi cât eram de predestinaţi
pentru glorie
Şi cum mai suspinam noi cuprinşi de extaz
între rafturile strâmte din
două magazine chinezeşti rivale
Mănăşturul greu mirositor strălucea acolo
mai ceva ca-n Galeriile Lafayette
Anii ’90 ne trec scotocind între
evantaie cu peisaje bucolice, abţibilduri pe porţelanuri,
sutiene orbitoare
la gândul lor, tresărim, mici icnete de încântare
Subţirica Hsiu Mei, vânzătoare la paradisul de lângă staţia de tramvai
priveşte prin mine
vede grădina ei plină de rouă sclipitoare din Houtouwan
unde cade sleită după ce degetele
i se mişcă, morişcă dementă,
între sutiene, evantaie,
abţibilduri de o strălucire mereu mai pură.
Numele ei, îmi spune, înseamnă „sprâncene sofisticate”
Colega ei din magazinul geamăn
de peste drum
E Guan Yin, „zeiţa milei”
Zeiţei îi pot prinde privirea,
Şi cum mă mai grăbesc să-i transmit
omenie, profunzime, emoţie
Mila ei e rece,
mi se întoarce îndoit,
seamănă cu frica.

Să fi fost 2001 deja
le părăsim nu fără un rânjet de dispreţ
pe Hsiu Mei, pe Guan Yin
Ne petrecem jumătatea încă disponibilă de tinereţe
Excavând comori
din second-uri de cartier:
fetişuri de rockeri
rochii piele vintage obiecte dada
din garderoba a două norvegience gemene
alcoolice de weekend, corporatiste la patru ace în zile de lucru

Norocul care a dat peste noi!
Fabrica noastră cea de toate zilele
Azvârle-ne adeverinţe, diplome, lauri
Acoperă-ne pe noi de extaz
Dă-ne nouă înapoi chinezoaica, şi norvegianca,
Şi evantaiele, şi nouăzeaca
Să ne taie iar norocul
Şi patriotismul de cartier
Şi aşa să ne presărăm cărarea
cu sprâncene de plastic
Înfipţi pe catwalk,
victorii ne aşteaptă încă

Acoperă-ne pe noi de extaz

Te văd, Bruno

Te văd, şi mi se pare o cacealma
toata povestea asta cu tine,
cu noi ceilalţi care suferim
de sindromul de Clérambault
din cauza actorilor tăi, Bruno.
N-ai fi putut fi tu un fante inofensiv?
Un hippie îmbătrânit care
se apucă într-o bună zi de afaceri imobiliare?
Dar tu nu şi nu:
Ne vorbeşti despre reţele, despre debreiaj
şi alte păsărisme de laborator
Arunci cu balast – oxigenul necesar descompunerii
Ne azvârli o revelaţie descusută pe la margini,
fotografie la minut: nici natură, nici cultură.
Sărmani doctoranzi avizi, cum mai sărim noi să te adnotăm:
„Când vă tolăniţi în hamac
Atunci hamacul preia ştafeta –
şi nu vă seamănă, alţii
l-au cusut pentru dumneavoastră;
când vă puneţi speranţa într-o tabletă de aspirină,
atunci aveţi de-a face cu un alt actor,
venit din altă parte,
fabricat de alţii, căruia i-aţi delegat
îngrijirea durerii dumneavoastră de cap – şi
nici aspirina nu vă seamănă deloc”.

Ai umor, Bruno. Eşti şi cam copilăros, să ştii.
Mă uit la tine chiorâş. Simt furie, Bruno,
sau furia mă simte, preia ştafeta,
nu îmi seamănă.
Furia e un „pliu”, e ficţiune,
e om, e animal.
E una cu fragilitatea ei.
Închid, Bruno. Tu eşti, Bruno? Închid.

Amsterdam cu Mieke

Mieke, da, râde, până ce
dârdâie
Până râsul
aşijderea plânsul
îi gâlgâie
sincopat.
Defectele ei nu mă sâcâie
Doar ea e emancipata mea
avem deja ritualuri împreună
lunea devreme la cafea:
o academică manea
o analiză culturală
o briză pestilenţială
Porţia de disperare
zilnică, muncă
silnică.

Perorează, mă învaţă
să nu care cumva să
mă agăţ patetică de ea
Râde iar şi mă cicăleşte
pentru ticuri provinciale
autocoloniale

Mieke e aia stricata, renegata,
raţionalista înduioşata
queer – teoria ca biografia,
sora aia a mea
care va fi fost să fie ea.
Prestidigitaţia e tot ce s-ar cere
Şi, haţ, se poate ajusta
fandoseala ei occidentală
cu trecut imperial încărcat
Traiul ei sănătos, şi nu prea
Vigilenţa senzorială
Porţia de disperare
zilnică, muncă
silnică
Răceala ei privată
uşor cosmetizată.

Mă pierd în inima metropolei
Împreună cu ea
Ne zbatem o vreme.
Previzibil, când dăm de greu,
presărăm gândire critică
pe rană, ca la pomană
Şi pe durere
o rece emancipare
Până atingem, se pare,
discursul neinflamabil
asfalt impecabil,
atât de neerlandez
afectul gri ecosez.
Tac şi-o veghez
zilnic
silnic

Laura Pavel este profesor la Facultatea de Teatru şi Film a Universităţii Babeş-Bolyai şi autoarea mai multor cărţi de teorie şi critică literară şi teatrală. Două dintre cărţile de autor i-au fost traduse şi publicate până acum în afara ţării: Dumitru Tsepeneag and the Canon of Alternative Literature, transl. by Alistair Ian Blyth, Dalkey Archive Press (2011), şi Ionesco. L’Antimondo di uno scettico, traduzione di Maria Luisa Lombardo, Aracne Editrice (2016). Cea mai recentă carte publicată este Personaje ale teoriei, fiinţe ale ficţiunii. Eseuri, Ed. Institutul European (2021). Are în pregătire un volum de poezie, Trucuri urbane, pe care îl va semna cu numele Laura Francisca Pavel.

Fotografie copertă © Ao Kim Ngân (ig: @/yaonthemoon), If You Leave 2016 Showcase, Curated by Dazed Digital

Echinox

Echinox este revista de cultură a studenţilor din Universitatea „Babeş-Bolyai”. Apare din decembrie 1968.

Articole similare

Atelierele de poezie Super9 (II)

Atelierele de poezie Super9 (II)

„Vesileikit” – Cristina Sandu

„Vesileikit” – Cristina Sandu

Atelierele de poezie Super9 (I)

Atelierele de poezie Super9 (I)

„Crima perfectă” – Emilia Toma

„Crima perfectă” – Emilia Toma