Luca Ștefan Ouatu – Poeme

Luca Ștefan Ouatu – Poeme

paths

acasă e realitatea care mă apropie
de lucruri de care după un timp
am devenit distant
m-am mutat din sat la oraș
e ciudat cum
un copil care mai ieri
învăța să mulgă vaca
și mânca viva pe datorie
de la magazinul din sat
ajunge să citească în orașe mai mari

cu cazare la hotel pe moca
în centru cu ștouri și beri
discuții elitiste și păreri
care oricum nu prea par să-și aibă locul

și mai ciudat cum cresc
simplitatea devine tot mai greu de obținut
și toate excesele de personalitate devenite scut
doar amăgire și prieteni pierduți
dar acum
când te vezi adult
toate astea devin normale și tu pari ok
trecând printre cabluri prin zile
simplu să pari ok când nimeni n-are timp
de nimeni
dar e mai trist să pari ok când
nici tu nu ai timp de tine

tot ce se simte real apasă
iar tot ce e real
rămâne nescris și modelează
noi forme de viață
ecrane închise și lumini stinse
sub care lumea încă vibrează
iar simplitatea e doar un clopot
care răsună dimineața
dar cine să-l audă când rămânem singuri
prea obosiți și
nimic nu pare să ne mai trezească

empat

m-ai prins în camera mea citind
când va veni ceea ce este desăvârșit
cu o licărire pe ecran
ai făcut toată siguranța să
dispară

printre panicile de zi
și cele de seară
îmi zic

cât ești de frumoasă
chiar și atunci când
tristețea pare să inunde tot

afară
mișcarea corpului tău
atât de firav
peste sticlele de vin și
obiectele din casă
înauntru mâinile tale
atingându-mi fiecare por

hotărârea cu care
îmi povestești
unde ajunge fiecare lucru să doară

cât să stai cu degetele
peste aragazul pornit la foc mic
până ajungi să simți
straturile de piele distruse
prin procese biologice elementare

cât să stai cu tine
zdrobit de dorul mai greu decât
sacii de beton cărați de
puștanii de la bloc vara
până ajungi să găsești o rezolvare

primesc o imagine cu
tine zâmbind
în loc să mă bucur
instinctul cere detașare
îmi zic

cât ești de frumoasă
chiar și atunci când
tristețea pare
să inunde tot

Fotografie copertă © Happy Together (1997), dir. Wong Kar Wai

Echinox

Echinox este revista de cultură a studenţilor din Universitatea „Babeş-Bolyai”. Apare din decembrie 1968.

Articole similare

Atelierele de poezie Super9 (II)

Atelierele de poezie Super9 (II)

„Vesileikit” – Cristina Sandu

„Vesileikit” – Cristina Sandu

Atelierele de poezie Super9 (I)

Atelierele de poezie Super9 (I)

„Crima perfectă” – Emilia Toma

„Crima perfectă” – Emilia Toma