Poeme – Ioana Oprea

Poeme – Ioana Oprea

1

iubirea vine uneori ca o povară pentru ceilalți
ai vrea să spui
știu că n-ai cum să înțelegi cum simt că mă sufoc
dacă nu mă ții de mână acum acum acum
e oricum 3 dimineața și ar fi ciudat să te trezești
să stăm pe marginea patului și să vorbim despre
detașamentul meu emoțional și cum
dacă îți pui mâna în spatele capului și e perfect rotund
înseamnă că nu te-au ținut destul părinții în brațe
când erai bebeluș și aveai cartilajele suficient de moi
cât să-ți fi sculptat nasul după standardele de frumusețe de atunci;

știu că ai spălat singur vasele în fiecare zi în ultima săptămână
și îți împături hainele încă o dată după ce le împătur eu
te urmăresc peste tot prin casă
iar tu mă porți în spate ca pe un strat de piele suplimentar
care nu încetează să scâncească
mângâie-mă, te rog
cu mine ai mereu nevoie de o mână liberă
în unele zile îți pun în palmă o grămăjoară de semințe decojite
zmeură sau pietre de pe jos dar
în cele mai multe zile îți las palma goală
și adorm doar dacă transferul de căldură dintre noi
e la temperatura de care am nevoie
iar nevoia e diferită de fiecare dată

2

totul merge bine
ca și cum nimic nu ar putea strica dimineața
și locurile încălzite de soare lângă tine

3

am visat că eram într-o cameră cu pereții desenați în grabă,
abia la final, după ce artistul a insistat să îi iasă bine ochii
și a uitat să mai pună personajul într-o cameră a lui
așa că aveam amândoi ochi frumoși
și stăteam în camera asta în care ai început să plângi
n-ai plâns cu mine și nici eu cu tine până acum,
decât pe ascuns de vreo două ori;
în tot timpul ăsta n-am învățat să reacționez la tristețe
ți-as fi dat să bei apă, e singurul lucru pe care îl recomandă toată lumea
dar vrăjitoarele de pe internet zic că ai probleme cu emoțiile
dacă visezi apă
sunt construit din 1000 de bărbați triști și furioși, spuneai
nu-i nimic, ți-am răspuns
nu-i nimic
ce altceva să îți fi spus
nu-i nimic
și ai plâns așa de mult că a trebuit să înotăm
și ție îți crescuseră mâinile prea mult
și m-ai purtat în brațe
chiar dacă tu aveai nevoie să fii purtat

uite, am visat iar apă din cauza ta dar
mă simt mai aproape de tine când te visez
și vreau să cred că într-un fel sau altul înțelegi că aș fi vrut să zic și eu în loc de nu-i nimic
dar mă obosește treaba asta cu avutul grijă

4.

ciudata senzație de familiaritate
în mirosul de zaț de cafea, resturi de portocale și roșii uscate
după o dimineață în care pregătești micul dejun pentru prieteni
fiecare cu propria rețetă superioară de omletă
superioritatea, atât de maleabilă în zile de iulie
corpurile noastre transformă micul dejun în zahăr
în timp ce soarele ne îmbătrânește pielea
și noi ne bucurăm de asta de parcă suntem, oricum,
prea tineri să ne gândim că există îmbătrânire

mă bucur că nu o să fiu cu voi la iarnă
când soarele nu știe să vă cuprindă corpurile
așa cum cer să fie cuprinse
Everything was beautiful and nothing hurt
am citit undeva că
amintirea unui moment e doar ultima amintire a momentului
și cu fiecare rememorare mai modifici câte ceva
ce bine
odată iubitul meu mi-a explicat puțină radiestezie
și cum să îți exersezi memoria pentru a fotografia cu ochii
ca un cod secret pentru continuitate
pe care îl folosesc doar în momente speciale –
nu prea des, să nu-și piardă din putere,
așa cum eviți să miroși prea des parfumul preferat
ca simțurile să nu se obișnuiască cu el

un album de prieteni, câteva rațe la răsărit și multă lumină
atât am păstrat

5.

bunica încheie fiecare apel cu
„Mă bucur că ești bine”
sunt bine
nu vreau să îi spun că țara în care
i-au plecat pe rând doi băieți și o nepoată
miroase a urină, iarbă și a porci
atârnați în magazine gourmet
am primit pătrunjel gratis
de la marocanul pentru care încă nu am destule cuvinte să-l întreb de familie
și cum și-a făcut acasă din locul din care pleacă dimineața
să deschidă aprozarul pentru oameni senini
care beau bere la prima oră
îi mulțumesc cu un accent pentru care nu o să fiu vreodată complet de aici
și când îi povestesc bunicii râde și
îmi zice de pământ de arat, vaci, găini și pătrunjel cules din curte
„Am făcut în cuptor și am strâns strugurii
mă rog pentru tine și mă bucur că ești bine”
la Tibidabo bagi 20 de cenți și se aprinde o lumânare electrică timp de câteva minute
la ieșirea din biserică mă bucur că bunica se roagă pentru mine
și mă gândesc că de 20 de cenți nu pot să-mi iau nimic
altceva decât loc de rugăciune și bomboane

Fotografie copertă © Davide Rostirolla (IG@gon_48_illustration)

Ioana Oprea

Studentă la Litere, norvegiană, ușor de entuziasmat și ușor de distras, din când în când reușesc să scriu. Potențial fondatoare a clubului „discuții de teorie literară despre clasici pe care de fapt nu i-a citit nimeni, dar pretindem că da”.

Articole similare

Poeme – Cătălina-Teodora Bădoi

Poeme – Cătălina-Teodora Bădoi

Poeme – Rebeca Oanță

Poeme – Rebeca Oanță

Poeme – Mara Cioroianu

Poeme – Mara Cioroianu

Poeme – Diana Huțanu

Poeme – Diana Huțanu