love me for me – Bogdan Vișan x Maria Miruna Solomon

love me for me – Bogdan Vișan x Maria Miruna Solomon

I

cum blochezi de la sine ce te bate
în ieșiri curate spre anexe? vezi turbine
și postindustrii, frunți ruine, frunți transpirate.
pot simți doar cele ce nu mi se-apropie.

mă ghemuiesc de la faruri puternice, e noapte.
și de-aseară, de când mi-am zis, nu mai gândesc
proiecții minunate, pajiști festive, insolații
de primăvară. și de-aseară mă tot gândesc.

cât memorezi din fenomene suprasaturate?
alege artefactele pădurii, relicvele urbane.
vei simți doar ce ți-e lăsat să poți simți,
pământul se tocește sub sneakerși chunky.

și-iubește tu configurațiile tale de la tine,
iubește tu configurațiile mele pentru tine,
voi simți ce mă voi lăsa să pot simți
din câte-mi sunt date. și-odată cu tine respir.

cine-mi investighează mie mecanismele?
iar și iar, acela se va păcăli și va jeli.
rup sacramentul și înapoi să mă lovească
-s pregătit. tehnica măreață mă consumă

și sunt cât îmi permiți să fiu, cu mult mai bună
în iubire, în strădanie și-n semn de mulțumire.
am înțeles, nu e nici curse, nici binecuvântare.
I know what nothing means, know what it means

câmpii în flăcări, pești sfioși cu trei ochi, galop absurd
în zonele polare – cu siguranță toate-s ale mele.
ce rost să iert, să sar prin cerc, să mă pot ține
sunt cât îmi permit să fiu, cât sunt din tine.

II (bonus track)

slăbiciunea din slăbiciune, ai reușit localizarea proceselor distructive,
repetiția și îngăduința fraților și surorilor, dar de-acum să înaintezi
doar în transe. când în sfârșit nu sunt datoare cu nimic,
glisez rezilientă prin viață ca prin moarte; o, ce-i miraj,
ce-i îndoială? fascinația structurilor neclare, interfețelor nepregătite,
ești parte a plasei; bondăreii sanctificați la picioarele mele-s
zeii pământurilor, morți se gudură și râd cu fețele aprinse ca tine.
băieților-magi, vouă vă mulțumesc pentru daruri, le integrez
și-mi văd de drum, le țin cu mine, sunt ofrande. cine va avea grijă de mine,
să aibă grijă la mine; cine se va îndepărta, să se îndepărteze spre mine;
cine se va apropia, va fi lumina saturată; urmele-s miracol.
ai reușit să renunți la prezențe într-un trunchi umed.
am reușit; când am vorbit, niciun ecou în canion, ci doar
răspuns din apă. pe dedesubt voi construi templul iertării
din cupole, coloane și coordonări. legăturile se vor transforma-n
simbioze hiperactive. mai greu, cu soarele-n față
vom persevera.

Echinox

Echinox este revista de cultură a studenţilor din Universitatea „Babeş-Bolyai”. Apare din decembrie 1968.

Articole similare

Poeme – Iris Nuțu

Poeme – Iris Nuțu

Poeme – Marius Florea

Poeme – Marius Florea

Poeme – Bianca Bălănescu

Poeme – Bianca Bălănescu

Poeme – Mihai Marian

Poeme – Mihai Marian