zăpăciți și mereu în pericol. lucrurile doar se întâmplă

cele mai bune planuri ale șoarecilor, ca și ale oamenilor,

adesea se risipesc

ca niște șoareci de câmp în lanul de floarea-soarelui
în drumul dintre weed și soledad

privind cerul la o distanță de neatins

cu ignoranță
nesiguranță
și o continuă foame

care ne face să tremurăm și să țipăm

ronțăind în pietre și în semințe fără discriminare
fiind vânați de orice are roți și un motor
de orice are lame tablă și țeavă de eșapament

mereu disperați

mereu aiurea

mereu excitați
de tot felul de stimuli

mereu murind de mai multe ori pe secundă
mereu contemplând aruncatul într-un șanț

& băgatul în pământ

intratul de bună voie în gura șarpelui

agonia

salvarea

ultimul mic dejun ultimul prânz ultima cină

(suntem aici & acum & nimic nu contează dincolo)

iarna va veni și va îngheța pământul
soarele va răsări și ne va arde pielea
florile se vor roti perpetuu către sine

nu-ți vei depăși niciodată condiția
nici dacă vei fi primul șoarece de pe marte
nici dacă vei ajunge să-ți recunoști reflecția în oglindă

sau să poți exprima vreun gând

ești doar un rozător pe o planetă
goală & putredă pe interior

_dezordi//ne//păsare

și așa se sfârșește lumea
nu cu zgomot nici cu scâncet
nici măcar cu o fredonare în șoaptă
a unei naturi prăbușite

ci cu pisica aia dată naibii mâncând în sfârșit un
cheeseburger

dumnezeu a smuls ochii tuturor șchiopilor
și i-a ologit pe orbi
un elicopter s-a frânt cu foc peste blocul tău
toată lumea poate să meargă acasă

the internet is over.

grație. departe

ridică-ți pumnii ogârjiți ca niște antene către cer
în camera albastră ora albastră ecranul albastru
unde timpul s-a oprit și părțile mele non-umane
s-au amestecat cu grădina din fața blocului

bucurești românia: _ noul zerø al acestor drepturi
de a fi o suprafață de efect pentru nimeni
în afară de sine totul este exact unde trebuie
în dezordinea nemișcată din noaptea asta în
care doar noi vibrăm ca o revoltă a frunzelor

mă apeși puternic peste corpul tău în dans și
liniștea devine din ce în ce mai înceată în mișcare

suntem.

Fotografie Copertă © Henry Fuseli, The Shepherd’s Dream, from ‘Paradise Lost’ (1793)