Poeme – Bianca Bălănescu

Poeme – Bianca Bălănescu

1.

ți-am văzut azi numele pe cer
și am numărat lunile de când îmi ții loc de conștiință
scăldată în sepia apusului la mare, mă gândesc
poate n-am știut niciodată să primesc iubire
și fac loc numai acelor forme convenționale
care nu sperie și nu dezechilibrează sistemul
facile decodării și sterile în comoditate

ți-am văzut azi numele pe cer
și am simțit că se cere ceva de la mine
că toți oamenii ăștia
cărora cerul nu le vorbește
așteaptă toți ceva de la mine
așteaptă o reacție satisfăcătoare
așteaptă să mă bucur și de fapt
așteaptă să mă judece pentru bucuria mea neîndestulătoare
pentru spațiile mele interioare cu randament slab
pentru precauții, pași nesiguri și răzgândiri

le zic că ezitarea nu uită pe nimeni
iar teama de nesinceritate nu oprește îmbrățișarea ei
când pare că sinceritatea face numai rău
când pare că e prea puțin acolo pentru a susține
prea puțin de dat
prea puțin de păstrat pentru mentenanța corpului

și din nou, bucuria mea poate neîndestulătoare

dar eu ți-am văzut azi numele pe cer
și n-am mai auzit pe nimeni vorbind despre așa ceva

2.

le-am zis prietenilor să meargă fără noi
și am rămas în spate
la semnul care indică direcția

îmi doream să ne piardă pur și simplu
în drumul spre cabană
să ne ascundem sub scoarța stejarului cu mușchi albastru
să primim curaj și pâine
pentru drumeția existențială

mă strângi tare de mână
simți deriva? deriva te însuflețește
mă săruți pe umăr
mă decantez și planul se deturnează

suntem pe o plajă pustie
te duci în larg nu mă auzi
eu rămân la linia de întâlnire
a nisipului cu apa
îmi ascund picioarele pe rând
îmi cuprind genunchii
un circuit deschis
albastru
cerul

3.

mereu m-a distrat felul în care îți tragi tricoul pe tine
ca pe un sac
întâi capul și tot trunchiul
apoi mâinile pe mâneci
într-o mișcare nevinovată
care-mi promite că la cumpărăturile pentru acasă
o să pui mereu în coș și chipsuri

am început deja să ne punem banii la comun
să nu ne mai zicem în sincron ‘alege tu’
eu am început să te rog să nu mai uzi gresia după duș
tu ai început să îți comanzi cu târșă cuba libre după ce treci de trei

deja am avut primele seri fără chef
fără să fie ciudat, fără să ne simțim stricați

a pâlpâit becul acestui balcon șubred
când mi-ai zis mai demult
că te simți norocos

eu sunt sigură de potențialul nostru:
am reuși să spargem timpul în unde rogvaive
pe tavanul airbnb-ului nostru preferat
dacă ne-am ambiționa la conexiune
dar prea rar ajung să îți povestesc despre spațiile
dintre celulele mele
despre celula
care îmi reține respirația
și o declină între sufocare și hiperventilație

și poate prea rar îmi pui întrebări
după ce am plecat capul la exigențe
și m-am predat când m-am văzut mică
fără etică în ecologia vieții împreună
și poate prea ușor adormi știind că mă simt în pericol
prea puțină muncă pentru anularea neîncrederilor
prea puțină atenție la ochi, la tot golul adunat în ei

uneori simt că îmi trebuie o mamă, nu un iubit
o mamă care să nu uite să îmi cuprindă palmele
când mi-e frig
(și mi-e frig mereu)
o mamă care să nu aibă și să nu fi avut alți copii
care să întrebe ‘te simți bine aici?’
și să-și răspundă ‘ești cu mine’

Fotografie Copertă © Claude Monet

Echinox

Echinox este revista de cultură a studenţilor din Universitatea „Babeş-Bolyai”. Apare din decembrie 1968.

Articole similare

Poeme – Iris Nuțu

Poeme – Iris Nuțu

Poeme – Marius Florea

Poeme – Marius Florea

love me for me – Bogdan Vișan x Maria Miruna Solomon

love me for me – Bogdan Vișan x Maria Miruna Solomon

Poeme – Mihai Marian

Poeme – Mihai Marian