Un multivers de emoție și creativitate

Un multivers de emoție și creativitate

Everything Everywhere All at Once, reg. Daniels – Dan Kwan, Daniel Scheinert, 2022

Nu pot spune că sunt foarte mulțumit de modul în care mainstreamul utilizează conceptul de „multivers” în ultima vreme. Mă refer, evident, la Disney și multiversul cinematografic Marvel creat de-a lungul unui deceniu care, după părerea mea, a dus la o degradare treptată a calității filmelor cu supereroi. Orice lansare nouă se simte ca o reclamă neinspirată și plină de fanservice la ce proprietate intelectuală a mai reușit să achiziționeze titanul industriei. Se simte ciudat ca o idee cu atât de mult potențial să fie utilizată drept simplă schemă de marketing (mai ales în noul Doctor Strange in the Multiverse of Madness, scuze Sam Raimi) și mă aștept cu îngrijorare ca din ce în ce mai multe francize să adopte această formulă într-un mod cât se poate de necreativ. Din fericire, A24 a avut ceva complet nou de oferit exact la momentul oportun: un film stand-alone care ia ideea de multivers și o folosește drept dispozitiv narativ pentru a transmite un mesaj deosebit de complex și uman – Everything Everywhere All at Once (sau EEAAO, pe scurt.)

Regizat de duo-ul apt numit Daniels (doi tineri pe care poate îi știți pentru videoclipul senzație al melodiei Turn Down for What), EEAAO urmărește aventura extrem de absurdă a lui Evelyn Wang (Michelle Yeoh), o femeie de vârstă mijlocie ce a emigrat în tinerețe din China în SUA cu soțul ei, Waymond (Ke Huy Quan). Cei doi au o fiică pe nume Joy (Stephanie Hsu), o tânără ce a adoptat complet idealurile țării în care a crescut, neavând contact cu țara natală a părinților. Cei trei au o viață plină de conflict. Afacerea lor nu merge bine, Waymond vrea să divorțeze și Joy nu mai suportă mentalitatea învechită a părinților, relația ei cu Becky (Tallie Medel), printre altele, scoțând în evidență bigotismul lui Evelyn. 

Atmosfera aparent normală a filmului explodează când Alpha Waymond infiltrează universul lui Evelyn pentru a o recruta într-un război multiversal împotriva ființei atotputernice Jobu Tupacki. Din acest punct EEAAO devine o combinație extravagantă de genuri. Scenele de bătaie au o coregrafie excelentă,  evident inspirată din genul Hong Kong Kung-fu, dar includ și elemente comice, prioritatea în fiecare dintre acestea fiind direcția creativă. Regizorii folosesc în acest sens foarte bine ideea de multivers – orice personaj poate „sări” mental în alt univers pentru a căpăta abilitățile pe care le are acolo (Evelyn se bazează mult pe cel în care este star de filme kung-fu, bazat pe cariera reală a lui Michelle Yeoh). Astfel, fiecare luptă este total diferită. Evelyn poate fi orice își dorește oricând, fapt ce îi permite să se lupte cum vrea. Jobu Tupacki aduce un element-surpriză special fiecărei scene atât prin designul vizual (își schimbă ținuta constant de la high fashion la costume de wrestling și multe altele), cât și prin abilitatea de a altera realitatea din jurul ei în orice moment. Am fost încântat și de faptul că CGI-ul se rezumă la strictul necesar. În general, Daniels folosesc efecte practice, cascadorii autentice, cadraj și montaj inteligent pentru a-și expune ideile pe ecran. Rezultatul este un film în egală măsură modern și retro, un spectacol audiovizual ce ia cu asalt simțurile și impresionează prin creativitatea cu care este depășit bugetul redus (relativ față de standardul industriei pentru acest tip de film).

Cu toate acestea, EEAAO nu este doar un film de acțiune. Violența stridentă și elementele de sci-fi intenționat cliché sunt doar reprezentarea vizuală a altor conflicte – cele interpersonale. Întreaga poveste, cu toate absurditățile ei, reprezintă de fapt drumul lui Evelyn către a deveni o persoană mai bună. Ideea centrală a filmului este importanța empatiei. De-a lungul aventurilor multiversale, duo-ul mamă-fiică trebuie să învețe să comunice, să iubească, să-și învingă traumele generaționale și să exploreze o infinitate de posibilități alternative pentru a realiza că nu ar trăi altă viață decât cea pe care o au. În același timp, Evelyn trebuie să rezolve și problemele pe care le are cu bărbații din viața ei – frica de tată și relația rece cu soțul. Multitudinea de simboluri (cum ar fi covrigul cu tot) fac EEAAO să fie atât extrem de distractiv, cât și surprinzător de inteligent din punctul de vedere al mesajului. Daniels au reușit să creeze o poveste emoționantă despre natura umană în „hainele” unui film action-comedy fără ca vreunul dintre aspecte să fie afectat negativ.

Este de apreciat și faptul că EEAAO își poartă influențele cu mândrie. Numeroase referințe la o varietate de filme sunt presărate de-a lungul celor două ore și jumătate. Impactul pe care l-au avut filme precum The Matrix, Kung-fu Hustle și Kill Bill asupra regizorilor este evident. Cu toate acestea, cei doi nu se opresc la a-și arăta dragostea pentru filme de acțiune, unul dintre universurile din EEAAO făcând trimitere către capodopera emoționantă a lui Wong Kar-Wai, In the Mood for Love. În fine, pentru că nu se ia total în serios, filmul conține și o parodie surprinzătoare, dar incredibil de amuzantă, a Ratatouille. Astfel, multiversul creat de Daniels nu este doar unul narativ, ci și unul metareferențial, definit de un stil cameleonic ce aduce omagii unor filme deosebit de influente pentru genul hibrid al filmului. 

EEAAO a avut parte de un succes răsunător, fiind metrajul distribuit de A24 cu cele mai mari încasări de până acum. Cu o fracțiune din bugetul oricărui film Marvel, Dan Kwan și Daniel Scheinert au creat o capodoperă modernă ce redă perfect haosul lumii în care trăim, un film realizat de niște regizori care au ceva de spus și arătat, nu de o echipă de corporatiști care optimizează totul pentru profit. Faptul că efortul lor a fost recunoscut de public îmi dă încredere pentru șansele cinemaului independent de a-și face vocea auzită într-un ocean de blockbustere mediocre. 

Puteți vedea Everything Everywhere All at Once la TIFF în data de 19 Iunie!

Andrei-Teodor Radu

Student la Litere, japoneză-engleză, pasionat de cinematografia japoneză din secolul trecut, arthouse și muzică dubioasă. Urmărește cam tot ce apare nou în cinema și din când în când își dă cu părerea în scris.

Articole similare

Războiul (încă) nu are chip de femeie

Războiul (încă) nu are chip de femeie

La dans macabru

La dans macabru

Vechiul gust al anilor 2000

Vechiul gust al anilor 2000

Portretul desfigurat al Estului

Portretul desfigurat al Estului

No Comment

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.