Poeme art200 (II)

Poeme art200 (II)

Festivalului de film queer Art200, ediția a 3-a, s-a desfășurat în perioada 19-25 septembrie 2022 și a găzduit ateliere de poezie (sub coordonarea mea, Emilian Lungu) și proză (coordonate de Carolina Vozian). Poemele prezente sunt rezultatul palpabil al atelierelor de poezie din cadrul festivalului, care n-ar fi putut fi facilitate fără Tudor Pop, Flavius Sindie și Mara Cioroianu, care miau acordat suportul lor în gândirea acestor ateliere. Atelierele din 2022, la care au participat 9 tineri de peste tot de prin țară, s-au concretizat cu o lectură publică la Centrul de Teatru Educațional Replika. Participanțx ne-au arătat, după cum urmează să vedeți și în poemele lor, ce înseamnă să fii vulnerabil, mai ales în spații fizice și colectivități reale, materiale; acesta fiind primul an în care atelierele și lectura s-au desfășurat in situ.


Anastasia
REFERENDUM PENTRU FAMILIA NEUROQUEER

trigger warning: descriere explicită a comportamentelor neurodivergente


Articolul 48
Alin. (1) – referitor la identitate de gen și dezvoltare emoțională La noi în familie:
(a) nu avem doar ea, avem they/them și
termenul de lesbiană e sexy într-un mod healthy.
(b) vorbim despre traume, suntem vulnerabile
și cuvântul trigger nu este un moft.
(c) când apare o emoție inconfortabilă sau
ne sugrumă vocea critică, ne strângem blând în brațe
și ne spunem: “O să vorbesc despre asta la terapie.”
(d) copiii noștri interiori sunt neurodivergenți
și avem grijă să le oferim un spațiu în care:
să își roadă unghiile,
să își pocnească degetele,
să nu ne privească în ochi,
să își frece palmele,
să își lase hainele împrăștiate peste tot,
să nu fie atinși înainte de somn,
să își așeze fiecare lucru simetric,
să se bată ușor pe piept în public,
să fie în freeze,
să fie overstimulated,
să aibă meltdowns, shutdowns, să fie în burnout,
să facă stimming,
să își piardă atenția în mijlocul conversației, să facă totul despre ei,
să deseneze când vorbești cu ei, să se plictisească repede,
să aibă hiperfixații, să nu înțeleagă emoțiile instant,
să fie self-diagnosed și să primească validare pentru asta.
Alin. (2) – referitor la sexualitate și exprimarea identității sexuale La noi în familie:
(a) suntem mândre de sexualitatea noastră
ne iubim în locuri publice:
nu pentru public, nu pentru publicitate,
căci lesbienele există și în public.
(b) mergem la Pride și la ateliere de creație queer, aflăm despre ce înseamnă rezistență
și nu ne mai e rușine să dăm share la postări LGBTQ+. (c) facem propaganda homosexuală
și vrem să facem cinema queer.
(d) suntem anarhafeministe și citim manifestul
THE SCUM al lui Valerie Solanas.
Alin. (3) – referitor la relația cu părinții și relația de cuplu, La noi în familie:
(a) ne iertăm părinții și îi tratăm cu blândețe,
pentru că acum le vedem copiii interiori răniți
și neurodivergenți, abandonați în orfelinatul hetero-neuro-normativității din care poate, la un
moment dat, o să avem puterea să spunem: “Vă adoptăm noi„.
(b) am învățat că termenul de „mamă” sau „tată”
nu este necesar și ne identificăm cu cel de părinte/healthy adult.
(c) suntem părinții copiilor noștri interiori, îi ajutăm să fie mândri de identitatea lor
și îi încurajăm să ne plângă în brațe
atunci când au nevoie de alinare.
(d) observăm când ne autosabotăm,
când intrăm în impostor syndrome,
când ne înghite detach protectorul
și ne amintim că asta e tot comunicare;
și stăm, doar stăm – până înțelegem această limbă nouă.
Articol publicat Monitorul Oficial la data de 25.09.2022, actualizat în Constituția Neuroqueer a
României.


MAMA TUTUROR VAGINURILOR
trigger warning: limbaj explicit, self-harm


Mamă,
îmi plac mașinuțele de jucărie și sfârcurile.
De mică mi-ai spus că mașinile sunt pentru băieți.
Mai târziu mi-ai interzis să mă dau cu parfumuri bărbătești și
să îmi iau haine de băieți,
dar mirosul e unisex.
Corpurile sunt făcute pentru sex, iar mie îmi place mult să fac sex cu femei.
Îmi plac și vaginurile.
Ți-am văzut vaginul de multe ori, dar nu trebuie să te rușinezi –
e firesc să ai un vagin.
De ce ți-e rușine de vaginul meu? În el intră degete,
iar eu iubesc degetele.
Știi că obișnuiam să mă tai des la degete, din greșeală,
iar greșelile se repetă.
Încă am cicatrici,
azi le-am văzut mai clar pe cele de pe abdomen. Buzele iubitei mele sărută și carnea mea lipsă.
Prima oară când mi-ai spus cuvântul „lesbiană” a fost ca și cum mi-ai fi spus
să mă duc dracului
și să-l rog să-mi dea un penis,
ca să mă vindec de iubirea pântecelor. Nu ți se pare curios
că ultimele trei litere sunt
începutul numelui meu:
„Lesbi-ana”, „Ana-stasia”?
Prin urmare, destinul meu
e să mă încep și să mă sfârșesc
cu, în, sub și peste
femei.
M-am născut dintr-o femeie,
vaginul meu a trecut pentru prima oară prin vaginul tău.
Cum să nu mă întorc
la ceea ce mi-a dat viață?


Maria Persu
Ghid de mascare a sinelui. Cum să construiești un alt fel de monstru.


I
O dată la două propoziții,
găsește un motiv pentru care să-ți ceri scuze.
De exemplu, dacă începi să vorbești despre tine,
iar asta durează mai mult de trei minute,
gsddsfsrefobservă cu regret:
„Am monopolizat conversația”.
Uneori, scuzele nu trebuie să fie explicite.
Pot lua forma unei invitații la reciprocitate.


II
Against random facts.
Oamenilor nu le place să le reamintești de opresiune.
Nimeni nu vrea să fie încadrat/ă într-un șablon.
Le negi individualitatea – individualitatea
rasistă, homofobă, transfobă,
abilistă, misogină, clasistă.
Calea corectă e să taci.
Oferă-le un pahar cu apă plată.


III
Fleabag.
Învață un gen de umor.
De exemplu, unul meta.
Dar să nu râzi niciodată
cu voce tare.


IV
Limbajul și corpul sunt totuna.
Regulile oratoriei stabilesc
legătura dintre limbaj și corp.
Îți spun cum o poți comodifica într-o artă.
Se pot păstra, însă, un set de gesturi inumane:


Poți da din picior dacă cel puțin încă o persoană de la masă dă din picior
Poți să-ți atingi fața dacă cel puțin încă o persoană de la masă își atinge fața.
Poți evita contactul vizual, dacă nimeni nu se uită la tine.
Îți poți sprijini capul pe masă dacă încă alte două persoane își sprijină, deja, capul pe masă.
Poți să te bâlbâi și să vorbești în două limbi în același timp dacă părinții nu sunt prin preajmă.
Poți să rupi șervețelul în o mie de bucăți, cu prietenele.
Poți să reacționezi necontrolat la stimuli externi bruști.


Oricum, o să se întâmple fără să vrei tu.


V
Reality is cinema.
Din când în când, îți poți ghida acțiunile
după scene care ți-au plăcut în filme.
Încearcă să le recreezi.
Propune fără ca ceilalți să știe.
Chiar dacă personajele nu sunt potrivite.
Uneori, poți găsi că lucrurile se repetă,
chiar într-o formă îmbunătățită


(Dez)Orientări, cu Jack Halberstam

1.
Dotări imobil cu etaje: grădină, interfon, acoperiș, balcon închis, gresie, faianță, parchet, mochetă
maro, termopane albe, străzi iluminate intermitent, asfaltate în 1995, magazin Mega Image, biserică,
școală, cimitir ortodox, secție de poliție, guvern, sediu ANAF, toate astea în apropiere.


Ideal pentru o familie cu copii, în căutarea unei locuințe într-o zonă selectă a orașului. Nu se acceptă
animale de companie, nu se acceptă persoane șomere, persoane trans, persoane rome, persoane cu
dizabilități, persoane cu tulburări de dispoziție. Se plătește garanția unei vieți lipsite de zgomot din
partea vecinilor, unei vieți segregate, ROG SERIOZITATE.

2.

Dotări imobil
Temporality of lives
Vieți segregate


Crowded with death wish
Zonă ultra-selectă
Ambientală


Sediu ANAF
în cimitir ortodox
Crowded with death wish


Tulburări renasc
cu seriozitate
Riotous Futures


Defamiliarize time
now then never it used to
Durations of space


Garanția ta
O viață de-segregată,
Trauma-free pavements


Denis


ți-am spus despre amintiri și cât de tare
te lovesc dacă nu sunt despre tine
dar puteau fi despre tine
dacă gesturile tale nu erau mereu de retracție o molie îmi zboară pe frunte și
tu-mi duci degetul să-mi arăți/
coronițe din păpădie/
sunt întins pe pătură, mă lipesc cu spatele
îmi parezi soarele și eu
mă scald în sfârșit în umbra ta
mă scald în umbra ta/
plâng și
e totul într-o armonie gen maria tănase
îți iau din colțul gurii
ce ți-a rămas și-l mănânc
îmi spui că sunt ca o cioară,
însă eu nu am ciugulit la rănile tale
am ciugulit la apropierea ta/
la căldură/
la mâna ta peste mâna mea
zicându-mi că e totul bine
primele intenții au venit de la sine
aici nu ne înfometăm,
nu ne împingem pietre în buzunarele de la palton îmi zici: fesele tale se contractă și
pot să beau din ele
aici sunt frumos și
fața mea e în sfârșit simetrică
ochii îmi pâlpâie ca beculețul cuptorului cu microunde după ce
a terminat de încălzit
și tu ai terminat de încălzit
nu ai piuit cum piuie cuptorul ai piuit ca tine
tu ești sexy si nebun
o linie de glitter prelungită/ auriu
în sfârșit îți ajung la gură
cu pantofii soră-mii care îmi fac degetele
să se încalece,
nici nu contează
îți ajung la buze
sărut și
hainele mele se desfac
ți-am spus despre mama care nu
vrea să fie cu mine când port tote bag
că-i este rușine
mi-ai spus că rușinea e cel mai edgy sentiment rușinea e capybara
pentru că și ție ți-a fost rușine să-mi
spui mai repede că mă placi
și capybara oricum e cea mai
puțin cringe formă de iubire.


Beatrice
prietenia nu este un câine venit din iad


I
după târg am făcut toți patru cu rândul la custodia noului cactus
l-am plimbat prin tramvaie și scări de bloc
erasmus cartiere și pervazuri
până s-a stins la mine pe dulap într-o duminică
nimic suspect, doar eu
iubind prea mult, udând prea puținvoi nu ați spus nimic.
sunt întreagă
de cand A. mi-a zis că m-ar iubi și problematică
de când eu și M. ne-am logodit cu un inel ambalaj de aluminiu și ne-am imaginat o nuntă lidl cu
rochii lidl papuci lidl săptămâna iberică
de când S. beată m-a luat de mână la petrecere după ce am râs de iubitul ei cu adidași balenciaga
pentru că și atunci când nu am cunoscut blândețea voi nu ați spus nimic.
II
noi nu am făcut cunoștință
dar îmi place să mă gândesc că a fost atunci când te-am găsit la mine în baie și am râs de șamponul
tău 3 în 1
în timp ce tu mă asigurai că îl folosești doar pe păr pentru că miroase bine. și tu miroseai bine
când ne-am jucat trivia
și am devenit dușmani pe viață
când te-am îmbrățișat după ce am băut amândoi prea mult
după ce am fumat amândoi prea mult
era tot un concurs
totul era doar un concurs
până ți-am zis că și eu am fost bullied și am anxietate și ascult aceeași melodie când ninge și eu
dorm prea mult, gândesc prea mult, iubesc prea mult
și eu mă simt o impostoare pe acest scaun
chiar în acest moment
it’s a common bpd experience
ziceai tu
it’s a common us experience
aș fi adăugat eu
it’s a living room we share in our minds.
și te ador pentru că
ți-ai ales un nume frumos
pentru că toată lumea știe când minți
pentru că am cântat împreună pe balcon pentru că scrii sensibil și nefiltrat
pentru că bei supa direct din bol
pentru că ești ca mine
pentru că ești tu
pentru că m-ai lăsat să te dau cu tuș pe pleoape pentru că s-a întins tot când mi-ai zâmbit.
III
iubirea este
jumătate din pâinica aia cu măsline
este zâmbetul tău cu chifteluțe de la IKEA printre dinți.
IV
ai povestit extaziat cum ai căzut peste masa de sticlă ca într-o comedie mută cu mult prea multe
mustăți
și am râs amândoi când m-am semnat britney, bitch pe ghipsul tău dar acum știu
doar eu râdeamfusese primul tău attempt.
la ora de info aveai părul dat cu placa și arătai ca un sfânt de ceară ți-am făcut tabelul roz ca al meu
și am râs împreună de greșelile noastre
sau poate râdeam doar eu.
două luni mai târziu
ultima țigară fumată în curte
aveai cearcăne și ploua
am râs doar eu.
toamna
când am aflat că ai murit
am știut instant că am ratat toate semnele
că am trecut pe lângă ele cu viteză maximă
pe lângă tine și singurătatea ta
pe lângă dependență
pe lângă fața ta palida în mâinile lor
pe lângă satul tău
înmormântarea ta.
îmi pare rău
îmi pare rău
îmi pare rău.
astăzi ți-am păstrat loc liber lângă mine în bancă am fost mai atentă, mai blândă,
am râs și pentru tine.


Duca


1.
iubirea heteronormativă este și monogamă,
prin definiție.
iubire produs, iubire promisă pană la adânci bătrâneți, iubire care nu se pierde
și nu se transformă;
iubire care este păstrată lângă patul în care
doi oameni dorm împreună.


ne ținem în brațe și nu ne dăm drumul.
ne unim mințile până când ideea mea devine ideea ta.
ne strângem mai tare degetele când simțim
că între palmele noastre ar mai putea încape o alta.
te simți speriată de fiecare dată când plec.
te simți speriat de fiecare dată când plec.
se simt speriați de fiecare dată când spun c-am să mă-ntorc.


la 16 ani am intrat la 7 dimineața în camera prietenei mele.
eram fericită.
pentru prima oară făcusem semi-sex
cu un bărbat al cărui nume nu-l știam.
știam doar că are 33 de ani și că mă place întocmai datorită vârstei mele.
eram fericită.


la 17 ani am vorbit pentru prima dată cu un terapeut.
i-am spus că mi-am înșelat asa-zisul iubitul de mai multe ori,
cu mai multe persoane diferite
că vreau să mă schimb,
că eu știu că pot iubi și pe altcineva în afară de mine.
că eu sunt normală, că sunt responsabilă.
concluzia a fost că nu mă respect.


corpul meu, atins de un număr irelevant de persoane,
corpul meu, care nu mai simte nimic odată ce recunoaște o aceeași palmă,
corpul meu căruia i-a plăcut și încă-i mai place pe ascuns adrenalina
de a ști că nu este supus
nu este înlănțuit
este al nimănui, al tuturor, al meu.


2.
iubita mea mă acceptă oarecum,
iubitul meu plânge de fiecare dată când plec.
iubita mea a-ncercat să iubească și alte persoane,
iubitul meu a-ncercat gândindu-se la mine.


3.
mă ascund într-o casă de la marginea lumii.
vaginul meu, agățat de lustră,
privește cum, cu picioarele lor scurte,
minciunile vin și pleacă,
minciuni cu capul plecat, tăiat sau sugrumat,
și minciuni cu zâmbet de am să mă-ntorc cândva.


mă ascund într-o cameră din mijlocul orașului.
vinovăția mea, agățată de cuier
îmi spală membrele îmbibate de fluide

Echinox

Echinox este revista de cultură a studenţilor din Universitatea „Babeş-Bolyai”. Apare din decembrie 1968.

Articole similare

Poeme – Laura Francisca Pavel

Poeme – Laura Francisca Pavel

Poeme – Alexandra Mălina Lipară

Poeme – Alexandra Mălina Lipară

Poeme – Iustina Roșu

Poeme – Iustina Roșu

Poeme art200 (I)

Poeme art200 (I)