Poeme – Iustina Roșu

Poeme – Iustina Roșu

darvaza
m-ai găsit dimineața
la fântânile de la unirii
încercam să le imit cu brațele
și ai râs de traheea asta aiurită
integrată în organismul prost acoperit
de reclame la spitale private
mai ales că îți ținusem cu o seară înainte
o întreagă pledoarie despre
neoanele fascinante de pe umerii vagabonzilor
ești și tu un fel de vagabond cuminte
când visezi la o garsonieră dezafectată
cu vedere la fântâni
la o bucătărie cât un stomăcel de cobai
la sutiene balconette și pinguini de pluș uitați pe scaun
la înregistrarea mișcărilor degetelor mele
pe omoplatul tău stâng
până adormi
ești și tu un vagabond cu minte fără buton de lower volume
lasă-mă să-mi termin dansul
apoi plecăm spre darvaza
precum ți-am promis
încă 5 minute


growing pains
primul pas – refuzul.
bogdaproste!
asta să-ți amintești cu certitudinea
frigului uscat, aseptic
din sala goală de cinema
așa începe filmul

împlineai trei ani când n-ai vrut să porți
panglică de miss la ziua ta
și bunica și mama și gâsca tăiată pentru tine
ți-au strigat: bravo! știi tu ce știi, micuțule
(o duioșie grea în cuvintele la masculin)

te lași bine pe spate. sala e goală
refuzul nu vinde și hollywood-ul nu te vrea
incert înfrigurat și blând
poate acesta e adevăratul mecanism al proiectării filmului
poate cineva ți-a ghicit culoarea preferată
și scena pe care o urmărești acum
e scarlett, ca atunci când pui un ceai la infuzat
sau când miroase a ars la apus și urmărești
cârlionți de fum
poate ai intrat cu stângul sau cu celălalt stâng
în via din film
în viață
iar via îți amintește de mama și de bunica
de cârlionții lor moi
când îți povesteau lucruri pe care tu nu ți le amintești
de pe vremea când erai doar un zvon
înainte de botezul refuzului
prea mic să pui în mișcare
maneta filmului și scripeții promisiunilor

sala e goală pentru că ai întâlnit
oameni ca tine abia atunci când n-ai mai crezut
că există
i-ai abandonat
apoi i-ai distins ca pe un bec
printr-un borcan cu dulceață scarlett
e frig. ridică-te și înfășoară-te în banderolă
încurci lucrurile ca o pisică din cauza căreia
mereu întârzii. poți încerca să chemi pe cineva
acum, n-ai nimic de pierdut


bine te-am găsit
i’m having the time of my life (fără ironie) le povesteam
acum că plâng când un cățel agresiv shiba se dovedește orb
în documentarele pornite în casă ele distrag
de la angajamente care nu se vor rezolva
cum nu s-au rezolvat nici până acum
dar să supraviețuiesc acelora e cel mai simplu
mă sui pe pervaz cu spatele la geam
număr particulele de praf din lumină
cât praf atâtea injurii
atâtea repetări ale gândului că alții o duc mai rău
nu că lumea s-ar fi uitat vreodată către mine
dar puteam măcar să stau eu cu spatele la ea
lipit de geam ca de un sprijin pe care îl refuz
un ajutor inert portretul din armată
așteptându-și fiul risipitor în fiecare august
din occidentul civilizat

însă când am văzut balena eutanasiată din sena
n-am mai avut scăpare
am plâns toată seara pe pervaz
asta a fost cea mai răsunătoare
adevărata mea victorie


drip trip

1.
Tu vezi lucrurile altfel, mi s-a spus, tu
știi să forjezi fulgi filigranați din fontă.
Te angajezi și pentru cei ce nu importă
deschideri de brațe sau măcar lăsatu’

în pace. Să te compui în faruri și te du
cu ei la umbra aservirii fără cută.
Ascultă de comunicarea făcută
pe distanța dintre „merge și-așa” și „nu”.

Te-așteptăm în best version of yourself, mi s-a spus,
după mi-au imprimat silogismul pe-obraji
cu doi pupi umezi. Pentru tine, n-ai vreun dor de dus.

Nu refuzi iernile mature, când ești sus.
Tu, pui de coțofană, nepotolit melanj,
să vii-n ei toți, fără de tine e de-ajuns.

2.
eu pui de coțofană
nepotolit melanj
pe drumul spre spațiul fantasmagoric
spre privilegiul tăcut al străinilor
care întreabă de ce plângi în stație
tu de fiecare dată te scuzi pentru zgomot
ei de fiecare dată îți spun că ești frumos
ce înseamnă un zgomot în metropola ca un sac de petice
ce înseamnă adunatul hainelor din aval pe râu
ce înseamnă delfinul împușcat înfășurat în plastic
împins în cărucior pe trecere
I save the refuse to be saved
i-am spus odată unui turist italian
I watch peace flourishing in the distance
I never belong to it
înot în amonte spre suburbii
unde străinii cumpără iriși și pui de găină
când femeile își amintesc de bunicile lor
unde everyman pe drum spre un date pe ploaie
își ține umbrela deasupra delfinului din cărucior la trecere
unde păienjenii oferă păienjenuțelor muște împachetate în mătase
îmi secret firul de mătase
îl rup și mă las să plutesc

întotdeauna va exista cineva dispus
să moară pentru mulțime


Fotografie Copertă © Wolfgang Hasselmann on Unsplash

Echinox

Echinox este revista de cultură a studenţilor din Universitatea „Babeş-Bolyai”. Apare din decembrie 1968.

Articole similare

Poeme – Laura Francisca Pavel

Poeme – Laura Francisca Pavel

Poeme – Alexandra Mălina Lipară

Poeme – Alexandra Mălina Lipară

Poeme art200 (II)

Poeme art200 (II)

Poeme art200 (I)

Poeme art200 (I)