1.
e noapte stau întinsă pe spate & privesc tavanul luminat de farurile
mașinilor indolente se grăbesc spre locul

care le dă senzația de culcuș cald toată iubirea asta se scurge
prin cearceaful boțit prin patul
cu picior rupt până în crăpături din parchet
vecinii sunt inundați de dragoste fierbinte

o să le încălzească tavanul &
iată vor fi fericiți
transferul de dragoste de la un om la altul

când dragostea se scurge dintr-un corp formează un pârâu subțire aproape invizibil spre prima ființă care e gata să o primească

dragostea nu e dată niciodată spre adopție ea adoptă oamenii ăștia cu fruntea
lipită de geamuri adormiți
cu capul pe volan căzuți cu capul
pe laptop sau pe o carte &

asta pentru că
oamenii sunt mai frumoși când sunt obosiți de viață

2.
de la etajul 9 vezi mai bine cum îmbătrânesc oamenii

fiecare clipă le intră în piele se prinde
de firul unui nou an
ridurile se așază diferit pe fețe
în funcție de durerile prin care trec

zi de zi oamenii dispar apar oameni noi într-un vârtej pe care ți-e greu să-l înțelegi
viața merge mai departe becul de la baie se arde
trebuie să-mi spăl trei rochii uit iar să cumpăr lapte

nu știu când voi intra în vârtejul morții
dar aștept

3.
nu ne mai spunem multe
existăm iar asta e cel mai dureros

pielea miroase a orele care se scurg pe pat ca un clei îmbibat cu particule din praful străzilor pe care am umblat
nopțile fără o țintă anume cât să mă îndepărtez tot mai tare de casă

viața se focalizează pe liniște

praful s-a dus orele s-au transformat în minute tremurătoare
dacă te uiți atentă printre copaci vezi casa cu un bec uitat aprins afară
left a light on
te poți scufunda în nemișcare
până peste gât știi că ești în siguranță cea mai mare plăcere cea mai

mare provocare ca o pradă pe care ai ținut-o în brațe prea puțin & zgâriată la sânge

4.
dacă presărăm fricile & durerile când suflăm în ele

durerile formează pojghița protectoare & se aruncă în lume ca o erupție
cele mai pline se sparg cât mai departe de casă în atmosfera asta
rarefiată în perfectă comuniune cu moartea

cu fricile treaba stă puțin altfel se întorc la proprietar se luptă cu bariera siguranței & se sparg la doar câțiva metri depărtare

în scurta lor excursie ne zâmbesc din balon ca o fantezie
balonul se sparge

devine frică de duzină cu sclipici pierdut în pat în neant de cârpe

5.
unde te ascunzi când vrei
să dispari să nu auzi pași în spate țipete mașini un întreg balamuc inutil

unde să te chircești sub un pod cu un whiskey ieftin în brațe & speranța că rămâi singură
în seara asta fără băieți șmecheri care vor să-ți vândă dubioșenii să te ajute cu sticla

doar oamenii străzii sunt dornici de companie

desfaci cu mâini înghețate sticla îți aprinzi țigara te gândești că fericirea ți-o faci și cu mâna ta

femeia pe lângă care treci își rupe spatele pentru bucăți mici
de pâine bătrânul intră în kaufland în
fiecare magazin să găsească prețul cel mai bun pentru doi lei în buzunar

viața se petrece în ritmuri
diferite durerea altora o întrece pe a ta primele raze de soare încălzesc tălpile dai cu capul de un porumbel
sub o fereastră

fericirea ți-o faci cu mâna ta it’s a new day it’s a new drink scrie pentru
moarte

---

Fotografie Copertă @ Markus Spiske pe Unsplash