Poeme – Mircea Andrei Florea
***
ce suntem noi—ființe
super avansate—oameni
foarte evoluați
***
pentru că nu avem bani
ne identificăm cu omul precar—that’s problematic a f
suntem ultimii sapiens, megafauna supraviețuitoare
găsim confort în spațiile goale, eliberate de noapte
piațete încă vibrând de aglomerație, hale
transformate în piețe alimentare
cu fructe de peste zi pălite de soare
***
ce suntem noi—lumeni febrili
ieșim din metrou, cu gândul la somn
îngrășați, puțin mai timizi
înapoi și din nou spre servici
corpuri ambigue traversând
zile tot mai ambigue ce ne dețin
moi, absenți, individual, strălucim
start your engines
hack your metabolisms
***
niciodată n-am vrut să muncim
eu nici acum n-aș vrea mă prefac
n-am vrut distracție dar în unele seri
inerți, ne-am distrat
am băut sub lumini semi–calde semi–
feriți de copaci, am băut
cu serpents, violenți și sexiști
and it felt bad
am oferit ofrandă momentele noastre
micro și tandre
gazdelor noastre
oraș
Fotografie Copertă @ Rob Curran