Poem – Alberto Păduraru

Echinox3 aprilie 2023

dimov

ziua în amiaza mică
proaspăt trezit de briza circulară
a respirației tale involuntare
pe pielea mea
mistică ritmică onirică
pufăită de prin alte vise
mă uit cu coada ochiului afară
la soare peste tine
cum te scaldă în lumină

peste umărul tău întors
peste clavicula sculptată
ca piatra de timp
de vânt și de apă
de briza circulară
a respirației mele involuntare
pe pielea ta de cuarț
mistică ritmică onirică
pufăită de prin alte vise
cu ochii deșchiși
mă uit cu coada ochiului aici
la tine peste soare
cum îl scalzi în încântare
mă bucuri tare tu

îmi povestești un vis
încă ținut închis în pleoapa închisă
îl dibui îl bângui să-mi fie zis
cu grija unui părinte bun de vise
care n-au crescut și n-au plecat încă
dar simți că nici nu mai au mult
până să se ducă

un vis cu un ținut scăldat în lumină
așa cum ne-am și trezit unul lângă altul
un vis cu un ținut scăldat în bine
așa cum a fost este și urmează să fie

un vis-pastel cu natură vie
în care ți-ai dori să ne pierdem
dar eu să nu te pierd pe tine
cum nici tu pe mine prin
munții răzleți crestați
pe marginile pleoapelor
urcați de omuleți mici creați
din degete mângâioase
și care se opresc însetați din urcare la poale
unde sunt două lacuri de acumulare
sărate din ce nu a fost plâns încă
un vis cu un ținut nou-vechi
Ținutul Demână
un vis-îmbrățișare cu noi
plonjând așa cum numele a zis
de pe obrazul-stâncă
fiecare în
îndoi-tandrețea celuilalt
(fiecare tandrețe amestecată
cu tandrețea de lângă ea
și devenind una și aceeași de fapt)

termini de povestit despre vis
deschizii ochii încet și totul-totul
e fix așa cum ai zis
suntem un conglomerat-îmbrățișat
scăldat în puf și în soare
deși mult mai leneși în realitate
decât am fost vreodată
în visele tale

privirea mea visa-n vis
privirea ta vis à vis
și mă trezeam fericit
mă întrebai ce am mai visat
iar eu îți răspundeam ciudat
sau nu îți răspundeam
ca să te-ascult

pe pervaz abia ce se deschideau
în lumină florile triunghiulare mov
în vreme ce tu mă deschideai
ca pe Dimov

să-ți povestesc un vis
încă ținut închis în pleoapa închisă
îl dibui îl bângui să-ți fie zis
cu grija unui părinte bun de vise
care n-au crescut și n-au plecat încă
dar simt că nici nu mai au mult
până să se ducă
(și-al meu doar ce se ducea
când mi-ai apărut)

l-am recompus alandala:

sperietoare de ciori
șotron
picior pe șotron
piatra ta
sperietoare de picior
sperietoare de om
de două ori

piatra ta pe șotron
broscuțe de picior
fiori-flori
noapte cu tine
sperietoare de zori

picior pe picior
zor pe zor de zor
broscuțe de piatră
șotron de flori
ori de câte ori

sperietoare de sperietoare
de om de om
piatră la picior-flori
broscuțe-zori
noapte cu tine
ori de câte ori

mi-ai zis îți bați joc de mine
și te-ai întors cu spatele
nu-mi țin minte bine
visele
și-ți povestesc altele
mereu altele
inventatele plăsmuitele
nevisatele

într-o dimineață promit
să-ți povestesc cum te-am întâlnit
tu nu te vei recunoaște

nu vei gândi nimic
vei gândi mic
iar eu
ca mereu
voi fi exagerat

Fotografie Copertă @ Katarzyna Kos pe Unsplash