Comerţ cu artă vintage
Ȋmi tot spun că ar fi fost cazul să evit
exerciţiul ăsta tardiv de identificare
în care inspir până la adoraţie
până la dezgust
mucegai de pe albumul cu
sensiblerii de familie
mostre jilave de trăire suspendată
Silueta feminină din
fotografia supraexpusă
poate să fi fost o mătuşă prin alianţă
Postura ei suspect de rigidă,
eleganţa de împrumut
a unui zâmbet chinuit,
tinereţea blocată
într-un insectar misogin
din Les Années Folles
(la folie neîngăduită ei, nu nu)
senzualitatea aparent accesibilă
ca de stampă achiziţionată
pe o nimica toată
la târgul de duminică.
Rolul de flapper girl
nu o prinde
accesele de militantism feminist
îi rămân străine,
tot la fel precizia mângâierilor
unui concubin fictiv
Poartă o camee de anii ’20
şi mai poartă după ea un soţ gelos şi cam beţiv
care îi reproşează schimburile de priviri cu necunoscuţi,
o dată la o săptămână o pedepseşte
o încuie noaptea afară,
şi ea nu mai are timp, nici energie
pentru ură
se ascunde în şopron
câte o noapte întreagă, cu foamea în stomac,
şi desenează un pârâu cuminte, un copac cuminte
o rădăcină noduroasă
retezată la timp de passepartout şi ramă
Îşi ţine în frâu
bruma de talent, repede stinsă
de pudoare
Iar dacă de pildă adaug că
ea are o frumuseţe melo,
numai bine dozată
între ce e permis şi ce nu se cade,
e din partea mea o dovadă în plus
de imaginaţie vinovată
de memorie frauduloasă
Şi singura formă timidă
de activism retroactiv
e pentru mine
încăpăţânarea descrierii
Aşa se explică nodul în gât,
presimţirea unei stări
pe care mă cam jenez
s-o scot la suprafaţă
s-o exploatez
în scopuri comerciale,
doar ce altceva decât comerţ cu artă
e plânsul făcut ghem
apoi lăsat să se desfăşoare
pe toată întinderea
tabloului
Fotografie Copertă @ Andrew Neel pe Unsplash
Echinox
Echinox este revista de cultură a studenţilor din Universitatea „Babeş-Bolyai”. Apare din decembrie 1968.
