Despre „un roman fără mize înalte”

Despre „un roman fără mize înalte”

Ce-am făcut în vara în care mi-am luat un casetofon roșu de Francisc Baja, Editura CHARMIDES, 2022

Alături de Aproape totul e ok (Ed. Paralela 45, 2019), romanul face parte dintr-o trilogie încă neterminată, care pornește de la biografia autorului și urmărește, din copilărie până la vârsta de 18-19 ani, parcursul unui personaj de origine maghiară din Cluj cu multe alias-uri (J. în romanul din 2019, King/ Ionică în cel din 2022).

Ce-am făcut în vara în care mi-am luat un casetofon roșu se învârte în jurul obsesiei protagonistului, un tânăr care face stagiul militar în Agigea anilor ’90, de a-se împlini sexual – dorință care reprezintă atât cauzele cât și scopul acțiunilor sale. Asemănându-se cu un jurnal în care predomină stilul oral adolescentin marcat de tranziția în postdecembrism (în special prin abundența înjurăturilor), romanul nu se încumetă să trateze nici trauma regimului prăbușit și nici efectele (cu toate că acestea mai sunt amintite în treacăt). Din acest punct de vedere, este într-adevăr „un roman fără mize înalte” după cum afirmă însuși autorul, însă se pot găsi câteva frânturi care să permită o evadare din universul guvernat de carnalitate.

King este un martor care nu se sinchisește să depună o mărturie despre vremurile în care trăiește. Înțelegerile dintre ofițerii armatei și nou-apăruții întreprinzători care îmbină practicile capitaliste cu „școala românească a vieții” – în urma cărora soldații în termen ai garnizoanei sunt folosiți nu de puține ori ca mână de lucru ieftină – sunt pomenite doar pentru a oferi un context pentru ce simt personajele (oboseală, plictiseală, atracție față de soțiile șefilor etc.) . Totul rămâne la nivelul de interpretare al unui ins aflat pe pragul dintre adolescență și tinerețe în care mizele sunt cu totul altele.

Într-un anumit sens, cartea lui Francisc Baja poate fi încadrată în direcția deschisă de filmul lui Nae Caranfil, E pericoloso sporgersi (1993) întrucât ilustrează o adolescență coloră în epoci trate de multe ori incolor. Mai mult, în ambele cazuri sunt arătate realitățile concrete ale societății, care încă mai au ecouri în ziua de astăzi (un bun exemplu îl reprezintă raportarea la sex și la femei), dar nu sunt instrumentate ideologic, ci doar relatate.

Eschivarea din modul lui King de a vedea lumea poate fi împlinită doar până la acest nivel al abordării societății. Cu toate acestea, deși evidente, limitările romanului ar putea fi necesare. O întrebare la care se merită să medităm ar fi următoarea: asemenea abordări simple și „fără mize” pot fi puntea care să faciliteze trecerea către o altă raportare a literaturii române la istoria recentă?

Ioan Streza


Fotografie Copertă @hao wang pe Unsplash

Echinox

Echinox este revista de cultură a studenţilor din Universitatea „Babeş-Bolyai”. Apare din decembrie 1968.

Articole similare

Denisa Bolba – Terapie în cămară: vicii estetice, suprasaturație și o criză ficțională

Denisa Bolba – Terapie în cămară: vicii estetice, suprasaturație și o criză ficțională

Robert Trașcu – Poeme

Robert Trașcu – Poeme

Raluca Panait – Doliu și precaritate multispecii

Raluca Panait – Doliu și precaritate multispecii

„Într-o suburbie a orașului Tbilisi” – o cronică a Georgiei post-sovietice

„Într-o suburbie a orașului Tbilisi” – o cronică a Georgiei post-sovietice