Ce să-mi iau pă mine oare? Că ăștia veci îs înțoliți de zici că îi parada modei. Io nu am nici de unde și nici din ce bani. Parcă văd că iară or râde de mine că am vezi Doamne cămașă creponată de zici că Doamne feri nu s-o mai văzut așa ceva. Și taica și bunu tot cămeși din astea o avut veci și n-o râs nime’ de ei. Taica când am fo’ cu el la Baia Mare să-mi iau haine pentru Cluj chiar o zis că astea-s faine că nici nu tre’ să le calci și mi s-o părut că da, așe-i și da, le vreau. Am zis că la Cluj n-a mai fi maica să-mi calce cămeșile și cu ele necălcate, alt motiv să mă râdă.

Și în picioare mi-oi lua Nike luați din banii de pită că tare mult s-o râs iară de mine că aveam teneși de la Kenvelo. Io credeam că și Kenvelo îi o firmă, da no, cică nu-i. Ieu geaca de la soră-mea și serus. Ce stau atâta să mă gândesc la cum oi apărea zici că mă dau la televizor. Bun îi.

Am venit iar să ne înghesuim la baru ‘ista zici ca nu tăt același Ursus îi și aci și la ăla de lângă cămin. Nu pricep de ce tre să venim în centru că oricum îi mult mai scump, da’ în fine. Mă bucur că mă văd cu colegii că îs de treabă și amuzanți, chiar dacă râd de mine, nu bag de samă tăt timpu’, că nu fac cu răutate. Așa îs ei, mai pă băiețeală. Aveam și în sat câțiva din ăștia și veci nu m-or chemat cu ei la bere, deși io aș fi vrut. Da’ poate în timp oi învăța și io să prind așe tupeu și să fiu așe. Amu nu hăpt așe ca ei, că exagerează de multe ori, și și cu fetele. Io zic că nu îi chiar frumos să te porți așe cu fetele că totuși îs fete și îs mai sensibilose da’ nu la modu rău, la modu chiar ok, că ele de exemplu nu o râs că n-aveam nike, toate s-o purtat ok la faza aia. Amu că nu cred ca ar vrea vreuna să mă hăpt fută, da’ nu a hi bai, că mi-oi găsi poate o boboacă de la altă facultate, nu trebe să fie colegă. Poate chiar mai bine să nu fie colegă, că nu îi bine nici tătă ziua bot în bot că nu de aia am venit la facultate să ne țucăm pân amfiteatre. Trebe și de învățat, și de distrat. Da tătie cu măsură.

Ce nu-i cu măsură îi cât întârzie ăștia veci. O zis Cipri 8 fix și deja îi și 20 și n-o ajuns niciunu stau aci păzăsc masa zici că-s câinele lu bunicu, Gâgu, care tăt așe păzea și de mereai să te joci cu el, stană era să nu umble găinile la răsaduri. Așa o și murit, păzind răsadurile. Fain câine era. Dar ce Dumnezo îi așe greu să vii la timp, eu nu înțăleg.

Ni că vine Cipri. Ce șmen îi. Și-o pus cercel în ureche.

– Ce fa mă ți-ai pus cercel în ureche?

– Da. Hahahahaha.

Așa face el veci, râde ca prostu’. Da mie mi-i drag de el când râde așa ca prostu’. Nu tăt timpu, câteodată.

– Ce faci fraere?

– Bine, api vă așteptam. Mult puteți întârzia veci.

– Taci men, n-o venit boltu. Am chemat unu, am stat 15 minute după el bro. Se învârtea în cerc, în pula mea, dup-aia mi-o dat cancel, o venit altu. Un pensionar în pula mea, conducea cu 15 la oră, no troll. Ce cald îi să-mi bag pula.

– Îi cald rău aci eu v-am tot zis să stăm la baru de lângă cămin că are și terasă și și berea îi mai ieftină. Chiar nu pricep de ce vă place atâta aicea și tre să venim mereu aicea că oricum abia ne înțelegem în hărmălaia asta și îs scaunele și mesele din hârtie. Asta vă place? Să stăm pe cartoanele astea și să bem bere la 12 lei? În fine.

– Hahahaha, ce prost ești, să-mi bag pula!

– No te rog nu-mi mai băga mâna în păr că abia l-am făcut să steie cumva.

– Hahahaha, ce prăjit ești, bro!

– Cine mai vine?

– Alex, Mișu, Eve, Alina și Paula.

– Cum de vine și Paula? Că parcă zicea că merge acasă weekendul ăsta.

– Hahahaha, vrei s-o fuți! Se hăhăie tâmpitu.

– Ce-ai bă?

– Stai parcat menuț că îi pe combinație cu Alex. Hahahaha!

– Da când s-o cuplat?

– Păi asta zic, că nu s-o “cuplat” încă. Hahahaha cuplat, ce prăjit ești, zici că ești maică-mea. Îs pe combinație, adică încă n-o futut-o, da’ o s-o fută în cel mai scurt timp. Înțelegi?

– De unde știi?

– Ce de unde știu? Că așa se întâmplă când îs doi pe combinație.

– Păi și tu cu Adela tot vorbeai și până la urmă ce o fost, că n-o fost nimica. S-o cuplat cu Luci ăla de la litere.

– Hai mai taci în pula mea, Răzvan.

– Numa’ zic, nu dau cu paru.

– Vezi să nu-ți stea botu la Paula, că no chance. Capisci?

– Yes.

Vine Paula. Îi foarte faină Paula. Are păru lung și negru, cu o șuviță albă în partea din față, și belciug în nas și tăt felu de lanțuri de metal pe ea. Și se îmbracă veci în negru și alte culori închise, da’ parcă tăt sclipește. Și are buzele rotunde cumva, zici că-s de iepuraș, și ochii mari și frumoși parcă-s două mure și îi îmbujorată și îi sclipește vârfu nasului. Și are unghiile lungi și ascuțite și roșii ca florile. De mac. Îi de treabă, nu râde veci de mine. Da o să încerc să nu-mi steie botu.

– Wassup guys? Zice Paula, zâmbind cum zâmbește ea (fain).

– Ceau! Zic eu, zâmbind cum zâmbesc eu (vai de capu meu).

– Nu știam că vii și tu, Răzvan, n-ai zis nimic pe grup.

– L-am scos din grup,că trimitea prea multe meme de pe 9gag cu Spiderman, în pula mea. Hahahaha. Îi 2023, Răzvi, pe 9gag stă unchiu-mio plecat cu tiru pe Germania înainte să se culce, în pula mea.

– M-ai scos din grup?

– Da man, da așa la troll, credeam că o să te prinzi rapid și o să începi să te milogești să te bag înapoi și I would’ve had some fun with it și apoi te băgam. Hahahahaha! Te bag înapoi dacă te juri că nu mai pui meme de pe 9gag. Îs mega lame.

– Le pune la modu meta, fraiere. Așa-i, Răzvi, că le pui la modu post-ironic, meta, pe trei straturi de ironie?, zice Paula.

– Așa-i, zic eu.

Eu când am mai prins la compu’ lu văru-mio din Baia Mare, când eram în liceu, toată lumea stătea pe 9gag. Ce s-o fi putut întâmpla între timp să-l dispere în halu’ ăsta pe Cipri? Nu le pun la niciun mod meta. Ce îi aia? Le pun că-s amuzante și că-mi place Spiderman. Mare câcat. Am primit primu’ laptop anu’ ăsta cadou de la ai mei să am la facultate, că le-am zis că nu e ca pe vremea lu frate-mio, care mergea la internet cafeuri, că mă râde lumea, că toți au laptop personal acuma și nu pot să fiu singuru’ fără. Și așa îi, nu i-am mințit, plus că oricum mă râde lumea că-s de la țară. Și nu-s prost să nu mă prind. Așa că ai mei au luat din banii puși deoparte pentru lemnele de sobă ca să-mi ia laptop, să fiu în rând cu lumea. Și tot nu-i bine, că uite, 9gagu.

– Participă careva de la noi la Mister Boboc?, întreb.

– Bro, te-ai prăjit complet? Cui morții mei crezi că îi pasă de câcaturile astea? Urlă Cipri, de parcă Doamne feri.

Unchiu-meu, care o fost și el la Poli la Cluj tot la Telecomunicații, că de aia îs și io aci, o fost Mister Boboc. Mi-o povestit că chestia aia i-o adus multe foloase, mai ales cu femeile. O zis că neapărat să particip măcar, și de n-oi câștiga. O zis-o așa de parcă oricum n-aș câștiga, ceea ce nu mi-o picat tare bine, că io îl respect foarte mult pe unchiu-mio și credeam că și el pe mine. Poate mă respectă da nu crede că-s destul de frumos sau de înalt. Și poate nu-s. Da’ poate aș câștiga, mai ales dacă ăștia din gașcă nu participă.

– Io m-aș băga. Cred că-i tare, zic.

– Ești prăjit rău bro. La cor la colinde nu te bagi?

– Poate mă bag, bă Cipri, de ce să nu mă bag? Asta ce are așa rău? Și asta e lame?

– Da, coaie, e giga lame!!!

– De ce?

– Pentru că pur și simplu e lame and cringe să fii mister boboc și să cânți colinde.

– Ok. De ce?

– Că așa e, coițele mele, n-am cum să-ți explic altfel.

– Boys, please, agree to disagree și gata. Ăștia mai vin?

Da, uite-i. Pe Alex îl vezi de pe lună, că are 2 metri. Îi chitarist într-o formație de metale grele. Are fața pătrată și ochii negri, ca ai lui Paula, numa că mai nașpa. Se îmbracă tot ca ea, numa’ că mai nașpa. Practic îi Paula, numa că cu pulă, încrezut și mai nașpa. Tace veci și stă pe telefon pe forumuri de metale grele și mai ridică când și când privirea să zică “cringe” la o chestie normală. Nu înțeleg de ce-i Paula “pă combinație” cu el. Mișu îi mai scund ca mine și își face păru în sus cu fixativ să pară mai înalt. Odată i-am zis că arată ca un păun și mi-o futut una, în timp ce restu râdeau. O fost tare faza. Îi foarte bogat și se îmbracă numa’ în haine de firmă largi. Acuma de exemplu are ceva adidași cu țepi, cu care bună-mea m-ar trimite la plivit cartofi direct, da’ nu înainte să le dau eticheta jos. Că au eticheta încă pe ei, legată cu o chingă de plastic pentru cabluri, din care am folosit la mătușă-mea să leg geamu de la beci ca să nu mai intre mâțucile și puiuchii. Eve și Alina îs lipite veci. Râd în cor de mine orice aș zice. Îs niște cotoroanțe. Îs și bunoace, da’ degeaba, că nu știu Legea lui Om. În fine, ne-am adunat cu toții, o durat un ceas, da’ măcar ne-am adunat.

– No, și acuma să urlăm unii la alții că Doamne feri să fi mers la baru de lângă cămin să ne auzim ca oamenii și să nu dăm 12 lei pe-o bere.

– Taci în pula mea, Răzvan.

Bag de seamă că îi cam isteric Cipri azi.

– He has a point, though, urlă Paula arătând spre boxa dată la maxim de deasupra capului ei.

Pățesc de multe ori să nu înțeleg ce zice Paula, că vorbește mult în engleză și în dodii numa’ de ea știute de pe net. Da-mi dau seama din cum se uită și din glas că-i de partea mea și că zice chestii ok. Nu mă crede numa un țăran prost cum mă cred restul. Câteodată se uită la mine și eu mă uit la ea și ea încă să uită la mine și eu mă uit la ea mai mult și ea zâmbește și io în momentu ăla îs gata.

– Ia zi, Răzvi, faci cinste azi? Dacă tot participi la Mister Boboc, să sărbătorim, zice boul de Cipri, care știe că abia mă descurc cu bursa și care a încercat să mă convingă să bag la păcănele, de parcă pe mine m-ar putea scoate maica și taica din vreo prăpastie dacă aș ajunge să pierd.

– Participă la Mister Boboc!? Zic iară în cor Eve și Alina și încep să râdă.

– Cringe, zice Alex cu nasu în telefon, că altceva nu știe zice.

– Te-ai prăjit de tot, zice Mișu.

Îmi zic foarte des că m-am prăjit sau că sunt prăjit. Am fumat iarbă de câteva ori cu niște colegi de clasă și cam atâta. Nu mi s-o părut cine știe ce. De băut beau cu măsură, că nu vreau să ajung ca bunicu să-mi iasă ciroza printre nasturii de la cămeșă. Prafuri și din alea nici n-am văzut veci. De legale nu m-am atins, că l-o nenorocit pe un văr de-al doilea din Constanța. Deci nu înțeleg de unde o scos-o pe asta cu prăjitu și de ce insistă cu ea.

– Nu am zis că particip, l-am întrebat dacă participă careva dintre ăștia din grupa noastră. Și am zis că poate m-aș băga, nu că mă bag.

– Păi de ce te interesează? E o mizerie de concurs, bazat pe principii total greșite, pe pretty privilege, zice Eve, ca și cum nu o să mă prind că a învățat poezia de pe net și acum urmează să o turuie tătă ziua.

– Nu mă interesează, haideți să schimbăm subiectu.

– Mai vine cineva la fumat?

Pleacă toți la fumat, în afară de mine și Paula, care stă la celălalt capăt de masă.

– Cum mai ești? Urlu.

– Ce?

– Zic cum mai ești?

– Nu te aud, stai că vin lângă tine.

Vine lângă mine, adică hăpt pă scaunul de lângă mine, nu lasă un scaun distanță, cum ar face altcineva. Ce fain. Ce faină-i Paula.

– Te întrebam cum mai ești.

– Sunt ok-ish, mă stresează că am lipsit până acum la toate seminariile lui Grigoraș și mi-a zis o tipă din anul doi că îți scade mult dacă ai absențe. And I really don’t wanna deal with that.

– O să fie ok, să știi că nu vine tare multă lume la seminaru ăla, cum îi și de la 7 dimineața. N-are nime nervi să se scoale cu noaptea în cap păntru balivernele lu Grigoraș.

Râde. Îi cel mai fain sentiment din lume când o fac pe Paula să râdă. Îi o gălușcă drăguță. Îi un suflețel. Îi cea mai dulce dintre dulci. Îi frumoasă. Sclipește. Ce-aș țuca-o acuma. Da nu știu dacă ar vrea și n-am nici tupeu.

– Tu cum ești?

– Și eu îs ok, deși dorm cam prost. Colegu de cameră vorbește mult în somn și îl tot aud cum zice “Eeeee, păi așa!” sau “Ooo, nu-nu!” și tăt felu de din astea, zici că mână caii. Și când nu doarme sclonțește semințe. Ca norocu că și-o făcut gagică și nu doarme în fiecare noapte la cămin, mă mai odihnesc și io. Da aia săraca nu știu cum doarme…

Iară râde. Îi o stea. Îi o prăjitură cu gem cum făcea bună-mea când încă putea. Îi apusu de soare văzut de la Mogoșa. Îi poezia aia faină a lu Nichita Stănescu pe care am făcut-o într-a doișpea. Aia cu picioru.

Se întorc ăștia de la țigară. Paula nu se mută înapoi la locu’ ei și mie pe chestia asta îmi crește inima. Se uită toți la noi ca la felu 14 câteva secunde, după care se așează.

– Wow, ok. Zice Alex, și-și crăcănează picioarele ca să-și poată rezema de ele mâinile cu care stă pe telefon.

– Guys, aș vrea să vă zic o chestie. Știu că abia a început anul studențesc dar simt că deja am luat o decizie și mi-ar plăcea să o știți și voi. This is not a goodbye. Dar aș vrea să termin anul ăsta, apoi să-mi îngheț anul doi și să dau la Arte.

– Oh my God, Paula, ce tare! Adică se vede pe tine că te-ai potrivi în filmul ăla, zice Eve.

– Păi cum așa? zice Mișu, și pare că ar vrea să zică mai multe da’ îi întrerupt de Alex, care, fără să ridice ochii din telefon, zice:

– Criiiiiiiinge!

Liniște de mormânt. Io mă uit la Paula. Îi tremură buzele. Mă uit la ceilalți, toți îs stânjeniți. Mă uit la Alex, îl doare în pulă, bou’ se joacă Hearthstone crăcănat. Paula își cheamă un Uber. Între timp o început să-i tremure și mâinile. Rău.

-Ești ok?, o întreb și îi pun mâna pe umăr.

– Nu. I’m gonna go now.

– Te conduc până la Uber.

Cum coborâm scările de la bar, Paula se întoarce către mine:

– Ești de treabă. Ăștia nici nu te merită ca prieten, să știi. Te desconsideră, te iau la mișto, își bat joc de tine chiar mai urât când nu ești de față. Și tu de fapt ești mai mișto decât toți. Dacă te bagi la bal, o să fiu în primul rând acolo ca să te susțin, zice.

Și io vreau să-i zic măcar mersi sau ceva, da tătătuc mă înmoi și parcă vrea să mă tragă curu-n jos și mă chinui să-l țin la locu lui. Pfuai. Îi aicea uberu. Dă să se urce.

Numa că se-ntoarce!

– Auzi, Răzvan. Ești cel mai pur băiat pe care-l știu.

Și-mi dă un pupic între obraz și gură și tot ce-mi doresc în perțu’ ăsta îi să rămân veci pur pentru ea.