Literatură | Poezie

Poem – Gabriela Vieru

Echinox13 octombrie 2023

poemul anda

I.

vreau să fim ca elementele armoniei,
un semn distinctiv pe piele
precum strălucirea de amurg,
să învățăm prietenia
în timp ce-mi lipești o steluță
pe lobul urechii și chicotim naiv,
spune-mi că asta e iubire

vreau să fim ca elementele armoniei,
să ne ținem de mână și să uităm primejdiile din jur,
să te azvârl în aer,
să simt fragilitatea și dependența
corpului tău de corpul meu
o viață de om între degetele mele
asta sigur e iubire

vreau să fim ca elementele armoniei,
în jur explozia glasului tău alergând spre
mine, explozia glasului tău când îmi spui
să facem pozne, să ne speriem prietenii
și să fugim
să ne lipim frunțile și să ne privim drept în ochi
asta sigur a fost iubire

II.

mi-e frică și nu știu cum să mă ascund,
când inevitabil joaca se va termina,
ce ne mai rămâne de făcut?
când toate abțibildurile se vor dezlipi
și toate creioanele se vor consuma
vreau să construim o fortăreață din jucăriile tale
un loc sigur pentru toți cei ca noi,
ultra sensibili și ultra naivi.

când inevitabil voi ajunge să te plictisesc,
ce ne mai rămâne de făcut?
mi-e frică și nu știu cum să mă ascund,
vizualizez obsesiv euforia râsului tău,
încerc s-o proiectez în spații în care
n-ai ajuns niciodată,
le colorez și depășesc contururile
exact așa cum m-ai învățat – fericirea ta
dusă dincolo de limite, fericirea ta călduță
asemeni corpului azvârlit în aer,
corpul și chicoteala, euforia brizantă

Fotografie Copertă @Juan chavez pe Unsplash