Poeme – Dana Zetu

Echinox12 octombrie 2023

why are sundays so depressing?

duminicile fără sfârșit în care
stau în pat cu nane🦕
brahiozaurul meu cu ochi albaștri din ikea
și mă gândesc la cum sunt o sută de kilometri
până în spațiu
și patru sute până la
o ființă umană care crede că
sunt un elf
eflii trăiesc veșnic numai dacă
nu sunt uciși sau
triști
cum îți aperi punctele slabe
când tu ești tot un soft spot
cum îmi fac o trupă
când eu sunt doar un trup
uneori te ții singur de mână
ca atunci când m-am trezit la patru dimineața
mă durea burta
eram numai eu
tot ce aveam era o sticlă goală
am umplut-o cu apă fierbinte
am îmbrățișat-o până am adormit
dacă îmi unești punctele slabe
o să iasă harta mega image-urilor din bucurești
nu-mi mai place ăla din cartierul meu de când
ultimul iaurt de soia din magazin expira de ziua ta
l-am pus înapoi
mi-am luat o pungă de parmezan
am scăpat-o în parcare și a călcat-o mașina
pisicile de pe stradă simt vulnerabilitatea
văd frica ieșind din buric și
nu stau niciodată să le mângâi
e de ajuns să îmi îndoi genunchii înspre ele
și fug
dincolo de cel mai înalt zid
unde se ascund
toate lucrurile cărora nu le fac față

rabbit, come spoon me

aici în orașul cu hidrodragoni
unde băieții poartă perle
și se joacă în fiecare vineri cu animale imaginare
mă simt frumoasă și fantastică
picioarele mele
se înalță cu douăzeci de centimetri mai aproape
de soare
de viața mea adevărată
cu fiecare zmeură mâncată
din mâna ta

de aici din lingurița mică
încep să accept viitorul bun
de care tot mi-e frică
și creierul meu animal speriat începe

ca în secvența aia din c’mon c’mon când
gagiul pune o grămadă de întrebări despre viitor
cum ți-l imaginezi ce se va întâmpla cu ai tăi
cum se va schimba orașul ăsta
ce va rămâne cu tine și ce vei uita ce te sperie
ce te bucură și tot așa
facem schimb
când te lași moale
în lingurița mare
contează doar căldura de acum
asta e viața ta îmbrățișeaz-o
să rămână așa

regula numărul unu: să nu stai în pat cu hainele de afară
aici lucrurile nu se mai separă – purtăm amândoi
hanoracele tale
îți simt căldura prin blugi
și visez la ziua când o să-mi fac cartofi prăjiți
în uleiul în care ți-ai făcut omletă
dintr-un apartament în care vom locui
mai mult de un weekend

până atunci așteptăm aici
aici
suntem în siguranță
înotăm în lacurile cu hidrodragoni
și așteptăm

așteptăm
ceva
ce ne-a găsit deja

Fotografie Copertă @Vitor Fontes pe Unsplash