Z9Camp X Echinox

Z9Camp X Echinox

Cea de-a opta ediție a festivalului Z9 de poezie de la Sibiu, desfășurat pe 15 și 16 septembrie, a reprezentat încă un succes pentru scena literară românească. Fiind unul dintre cele mai mari evenimente de poezie din România, Z9Festival a reușit și în acest an să aducă laolaltă poetx și un public numeros, într-un context primitor și benefic pentru dezvoltarea unei comunități poetice. De asemenea, anul acesta a avut loc și a doua ediție a taberei Z9, unde, timp de o săptămână, 16 poetx nedebutați au participat la workshopuri care au polarizat diverse sensibilități și aptitudini. Task-urile primite i-au scos din zona lor de confort, oferindu-le noi perspective asupra scrisului, atât tehnice, cât și experimentale. Printre acestea se numără realizarea de videopoeme, traducerea propriilor poeme, înțelegerea și integrarea interferențelor discursului critic în poezie, dar și încercarea de a scrie pozitiv despre capitalism, mai mult sau mai puțin ironic.

Atelierele de poezie au fost coordonate de către Răzvan Andrei, Ștefan Baghiu, Hera Lindsay Bird, Ruxandra Gîdei, Krista Szöcs, Cătălina Stanislav și Bogdan Vișan (alături de Raluca Boantă).

Tabăra s-a încheiat printr-o lectură colectivă a participantxlor,  unde am avut ocazia să-i cunoaștem și să ne bucurăm de poezia lor care cu siguranță va avea multe de zis și în viitor.

Participantx de anul acesta au fost: Amalia-Georgiana Asăuanu, Miruna Ciociu, Mara Cioroianu, Sabina Cojocaru, Carina Drăgoi, Arina Gheorghe, Teona Farmatu, Alex Frandeș, Anastasia Fuioagă, Raluca Panait, Cătălin Șuteu, Dalia Rădac, Ioana Toloargă, Robert Trașcu, Mălina Turtureanu, Antonia Vlad.

Fiecare dintre aceștia și-a ales câte un poem scris la unul din ateliere, care, însoțit de un catchphrase sau o mică descriere redă experiența și atmosfera taberei Z9.


CĂTĂLIN ȘUTEU:

odă capitalismului 💪😎🤙💶
workshop cu Ștefan Baghiu

CAPSLOCK bimbos aprind țigări în print leopard
pe lipstick asortat la covor roșu,
rainbow grillz și chic hysteria
toate și noi se reflectă în pop ads
WOW GLAM NOSTALGIA.

cu cabroni în cabrio maxim
îmi aranjam lentilele de contact în retrovizoare
volume up hit pe radio și HIIT cardio
către silent party-ul din parlament
cu subwoofere care bubuie ceața din cap
drip apoteotic m-am dematerializat.

toată seara urmăream bassline-ul
până te-am găsit în mulțime
și m-am regăsit.
aveai timbre pe apex
și lacrimi de bucurie șterse cu bankrolls💵
înainte să te topești în boiler room:
contact vizual între ochi de gheață
din scânteile cărora o atmosferă incendiară.


AMALIA-GEORGIANA ASĂUANU:

Poezia este scrisă la atelierul coordonat de Ștefan Baghiu, unde am avut 30 de minute să lăudăm capitalismul într-un poem care să cuprindă mândria noastră de a trăi într-o lume a consumatorilor. Poemul ce a rezultat nu se mulează deloc pe stilul meu a scrie, dar e un poem pe care aveam nevoie să-l scriu ca să îmi ies puțin din zona de confort.

Adam și Eva în vremuri contemporane

e 2023 și pot să merg singură la ginecolog fără să simt privirile în ceafă cum respiră a dezgust.
acum nu se mai cere cearșaful alb la măritiș și nu îi pasă nimănui că tu ți-ai pierdut virginitatea cu un tip cu 10 ani mai mare decât tine, pe care nici măcar nu-l iubeai.
aștept pe holurile spitalului să verific dacă am luat vreo boală cu transmitere sexuală de la ultimul tip cu care am avut un one night stand
și mă gândesc la femeile ce au murit sau au fost nefericite in anul 1966, când Ceaușescu a interzis avortul.
e 2023 și avem câtă libertate ne dorim
ne atingem singure când vrem, ne satisfacem bărbatul cum știm mai bine, ne fâțâim prin cluburi îmbrăcate sumar sau cel puțin destul de revealing ca să atragem priviri și suntem fericite.
mi-aduc aminte de weekendul petrecut în Vamă, când beam pe banii părinților să uit de tipul ce mi-a spus că nu își dorește o relație cu mine și fumam iarbă pe nisipul ud, ce îmi aducea aminte de senzația valvei folosite în cabinet.
dansez pe butoaie în mandala și transpir, iar bărbații îmi oferă băuturi gratis și nu pot decât să mă bucur că și-au spart toți banii pe mine
mă îmbăt și le șoptesc că îi iubesc.
mi se pare că lumea s-a schimbat-
mâncăm cât vrem, cum vrem, când vrem, purtăm haine de firmă sau fakeuri ca să ne integrăm în societate și nu ne este rușine cu asta,
ne întrecem cu mașini bengoase pe autostradă și plecăm în vacanțe cât mai des posibil, spunându-ne:
dă-i dracu de bani, ce rost au dacă nu îi cheltuim?
suntem consumatori de viață trăită la maxim, de libertate nemărginită, inegalitate ideală și plângem în băi la comun după foști sau foste ce ne-au înșelat deși le eram superiori.
nu mi-e interzisă plăcerea de a citi poezie erotică sau să ies la date-uri și să las bărbatul sa plătească doar pentru că eu mi-am cheltuit ultimii bani pe un ruj roșu și o consultație.
e 2023 și sunt fericită. pot să merg de una singură la ginecolog.


ALEX FRANDEȘ:

Poemul — l-am scris la atelierul lui Bogdan Vișan și al Ralucăi Boantă — a pornit de la o idee foarte cool: ar trebui sau nu ar trebui introdus discurs politic în poezie? Și dacă da, care ar fi cea mai bună metodă? Atelierul a fost chiar bine structurat: a început cu o dezbatere pe tema de mai sus, apoi exercițiul în sine. Foarte ofertant subiectul. Mega mișto.

momentul meu carcasă

i-am spus: du-te și cațărăte-ntr-un copac. lipește-ți brațele microunde de crengi. și strânge. progresiv. ca o treaptă dublată, răsucită. caldă.
ferește-te de ploaie. frunze pentru adăpost. crengi lipite cu salivă, cimentate cu clei și cu pământ râmos, plin de gândaci cu gene lungi. gândaci ciocolată, plutitori.
izolează-te. transformă-te într-o mică turbină. mormăie. tremură. și alipește-te puternic de copac.
ești singur. frunzele îți intră treptat în gură. printre dinți. scobitori trepidante îți ies de sub unghii. ești blocat. îți place numai cum apa de ploaie ți se răsucește în gât. în delirul prăfos care e gâtul tău.
ești gustos. ți-ar plăcea să te mănânci singur. să-ți tai din membre, să crești mai frumos. să te lemn șlefuit. plăcut la atingere.
te construiești, piese mici, mărunțite. pui bucată cu bucată pe tine. o pălărie.
dă-ți-o jos de pe cap. îți strici vederea. nu porți suficient pământ pe ochi. imobilitatea e plăcută în aer liber. zâmbești. cu dinții la vedere.
te construiești, te blochezi, rămâi în aer, stomacul ți-e într-o bulă albastră, minunată. bulă care tot crește, și crește. apoi pușcă. sau nu pușcă.
oboseala e plăcută în aer liber. delirul e mereu prăfos. gâtul tău. mușchii care se atrofiază. stafide roșii, moi.
te gândești apoi la.
o pauză. mâinile tale microunde demolează încet copacul. diferențe interioare. spulberări mărunte. metal introdus cu grijă în crăpături.
te mai gândești apoi la.
glumele proste sparg aerul liber în care mâinile se mișcă mai calm. decojești tot ce prinzi. o ghindă. un con.
natura e o mega ciocolată cu lapte. o decojești elegant. și o bagi pe toată-n gură.


CARINA DRĂGOI:

Am scris acest poem în cadrul workshop-ului cu Krista Szöcs, în care am discutat (printre altele)
despre modurile în care apare natura în poezie. Fiecare am primit aleatoriu un copac pe baza
căruia ne-am construit versurile. Eu am primit frasinul și mi-a plăcut provocarea de a-mi
reîncadra creația într-o perspectivă pe care nu o abordez de obicei, încercând să o integrez
viziunii mele.

frasin

nu prea te mai impresionează nimic
mergi în fiecare zi la facultatea pe care ai ales-o din pasiune ca un coping
pentru sistemul ultra-capitalist
pe un bulevard plin lumea înjură copiii de la școala primară ioan bob
pentru că țâncii nu-s în stare să plece singuri acasă și părinții blochează
traficul cu mașinile lor și afectează amprenta de carbon
iar tu asculți taylor swift la căști
a distrus jumătate din stratul de ozon dar e okay doar a scris albumul folklore
nu observi iarba care se răsfrânge chinuit de sub pavele
vrăbiuțele care mănâncă resturi de la covrigărie de pe jos
singurul frasin pe care îl mai vezi este cel din birou
măcar rezistă când dai pumni de nervi în el pentru că pierzi meciul de pe lol
viața poți s-o găsești în cele mai out of pocket locuri
totuși uneori ai vrea să îmbrățișezi un copac plantat de primărie
să se uite toți din parcul central la tine generația asta de drogați
dar am auzit că așa poți să comunici cu morții
când îți canalizezi toată energia în a te conecta cu natura
și strângi copacul ăla de parcă e fostul tău pentru care ai muta munți
sau bunicul tău care a murit când aveai 13 ani și așa ai descoperit cristalele și tabla ouija
cu el stăteai la casa de la țară unde te învăța cum să joci șah
acolo chiar erau iarbă și flori și copaci pe bune cu nimeni în jur să posteze story pe instagram

naturelover

nu prea a mers nimic abia acum procesezi că viața a devenit așa de ciudată
încât strângi în brațe un copac de pe stradă


RALUCA PANAIT:

Z9 Camp a fost unul din puținele momente când mi-am spus că am încredere în poezie. Și în poezia mea, dar mai ales în poezia laolaltă. A fost minunat să cunosc poetx care nu se tem să scrie queer & politic și să creăm un spațiu comun.
Mulțumiri Crinei & echipei Z9 pentru că au făcut posibil acest lucru.

Mai jos e un poem scris în cadrul atelierului cu Bogdan Vișan & Raluca Boantă, care ne-au invitat să problematizăm, apoi să aducem mai aproape discursul critic de poezie, o inițiativă curajoasă în câmpul literar autohton, încă destul de nereceptiv la ideea de teorie.

rubik

That’s why I always liked Plutarch when I was little. He’s the one who taught me that when you tell a story, you always have to say: ‘according to such and such version’, ‘according to this version’, ‘according to that version’. That’s just what the newspapers don’t do, naturally. Nor do we.
Hélène Cixous, Stigmata: Escaping Texts

Cadrul 1

roșu roșu roșu
decupat dintr-un album de familie
prima iarnă când toți sunt acasă
cei doi frați urcați pe spatele
porcului care nu s-a răcit bine
zâmbiți, această amintire
e singura pe care o veți
păstra înrămată
un amestec călduț de blândețe
și cruzime

Cadrul 2

niciodată nu a văzut cerul
niciodată nu transpiră
chiar dacă mereu îl folosesc
în comparațiile lor
nu a trăit mai mult de un an
nu a alergat prin verde-crud
dar a fost tratat crud
pentru că nu are nume
pentru că e redus la o interjecție
pentru că vocea lui este „guiț-guiț”
pentru că nu mănânci niciodată un porc
ci mănânci carne de porc
pentru că trupul lui se mișcă
doar în spații de cel mult 2 x 2
pentru că este personaj într-un poem
scris de un om

Cadrul 3

sunt încă aici
chiar dacă mi-am îngropat un copil
și pe celălalt îl văd doar de sărbători
nu avem poze împreună
doar una cu ei doi suiți pe porc
bietul copil mort

Cadrul 4

de fiecare dată când ies de la serviciu
toți mă privesc cu silă
hainele pătate de sânge
și mie mi-e silă de mine
de munca pe care o fac
de animalele pe care le ucid
dar am nevoie să îmi țin copiii la școală
într-o țară străină cine ar angaja
un bărbat negru fără studii

Cadrul 5

sunt încă aici
și visez nu că
mă voi căsători
sau voi trata oameni
ca să îți tratez și ție bolile de rinichi
de articulații, de inimă

ci că devin furătoare de porci
cum adică?
uite așa adică înainte de ajun
voi merge în toate casele de pe strada noastră
și îi voi răpi fix înainte să fie uciși

Cadrul 0

tot un ideal umanist
salvarea prin lipsa de agentivitate

m-am întors aici și nu voi smulge nicio
rădăcină
am adus doar mai mult pământ
am adus cu mine tot pământul
morțile voastre dezgropate
morțile spălate bine
să nu se vadă
să nu li se facă silă
roșu roșu roșu

din mine nu va rămâne
decât o grămăjoară de compost
din el nu va rămâne
decât o bucățică de bacon


DALIA RĂDAC:

Experiența trăită în cadrul Z9 Camp e o experiență pe care o recomand oricărui tânăr scriitor. Pe lângă faptul că am cunoscut oameni foarte talentați, am învățat să îmi controlez emoțiile în momentul când citesc în fața unui public. Atelierele au fost o provocare pentru mine, întrucât am ieșit din zona de confort datorită diverselor teme pe baza cărora a trebuit să scriu.
Această poezie e scrisă în cadrul atelierului coordonat de Bogdan Vișan. La acest atelier am fost provocați să introducem teorie în poezie sau măcar unul dintre versurile poeziei să facă referire la o anumită teorie.

  1. Instinct conservator

Simptomele-mi sunt comerciale
Pe străzi gri necunoscute ochii tulburi vânează caracatița cu tentacule care nu îmi dă pace
Carnea-mi tremură
Înghit sec
mirosul de putrefacție îmi amintește de oamenii care se sinucid în cercuri de umbră
Scârțâitul cauciucurilor, graffitiul de pe blocurile comuniste si tina de pe haine
trezesc în mine instinctul conservator care-mi spune că trebuie să pătez cearșaful cu sânge
sunt o floare solitară înconjurată de alte flori care simt la fel


MĂLINA TURTUREANU:

Am scris la atelierul coordonat de Hera Lindsay Bird pentru prima dată direct în engleză și a fost o surpriză și pentru mine să-mi aud vocea altfel în poezie. Mi-a spus cineva din Camp că nu a mai citit pe nimeni care să scrie cum scriu eu despre iubire și cred că cel mai frumos plus pe care mi l-a adus experiența Z9 a fost să-mi arate că pot și este în regulă să fiu blândă cu mine când joc rolul de poetă îndrăgostită.

actions speak louder than words

you are not good with words
my ego is telling me I am the one who taught you how to talk with a woman properly
not only in one language but in three
cause our love language is not our mother tongue and this shit hurts so bad sometimes
you are not good with words
but somehow when you finally learned how to talk with me they canceled all the red flags your actions gave before
and I am not talking about truths or lies here

people are telling me don’t trust the words
words’ fragility is dangerous anyone can say anything anytime without meaning something
but I was convinced back than and still I am that when you learn a language for the first time you are always very careful of every word’s meaning because you are afraid of making mistakes
and I am not talking about truths or lies here

this is how I see you darling
I see your actions I see right through them but you are used with actions they are
reflexive
impulsive
automatic
you had your actions before meeting me
but my ego is telling me I am the one who taught you how to talk
so every time when I hear your words I have the pride they are specifically fabricated for loving me

that’s why they are and they will be forever louder for me then any of your gestures
when you told me sorry for not being able to realize earlier I was already in love with you
is was louder for me
than the falling in love part itself
and I am not talking about truths or lies here


ANTONIA VLAD:

Emoții umane învelite în straturile naturii, noi spunem povestea copacului atribuit, iar copacul spune povestea noastră.
Coordonator workshop: Krista Szöcs


Razele dimineții îmi ating genele zdruncinate de visul
în care un domn cu pălărie neagră încerca să mă ucidă.
Era un vis fad, în care îmi testam abilitățile de supraviețuire –
se pare că acesta e motivul pentru care pleoapele-mi devin lacăt, iar corpul încremenește sub pătura cu miros de cărbuni.
Aș fi preferat, ca în schimb, să mă visez adormind în brațele unui scoruș de munte, cu păsările-clopot hiptonizându-mă până la un repaus total, din care nu aș mai fi capabilă să mă trezesc,
să simt energiile feminine și masculine cum se revarsă printre frunzele care cad, din coroana mult prea rară care îmi amintește că și părul meu o să devină la fel în câțiva ani.
Aș fi vrut să contemplez și sub Yggdrasil, să văd celelalte 9 lumi învârtindu-se deasupra capului.
Dar tot ce îmi rămâne de făcut este să înghit otrava amară a fructelor lui, pentru că nu am mai avut răbdarea să aștept
până la timpul potrivit.

ROBERT TRAȘCU:

poem din cadrul atelierului realizat de Ștefan Baghiu. Ni s-a cerut să scriem despre capitalism ca și cum ar fi cel mai frumos lucru din viață (non-ironic) 
A ieșit un poem tare bun! De pus la marinat

un bombardier din sibiu m-a numit optimus prime
pentru că arătam prea cool ce gagic țuț sunt
cum asortez eu homosexualitatea cu ochelarii
cum îmi așez stratul de superioritate pe raftul
din lidl iubesc lidl de turbez săptămâna
asiatică e cea mai exploatată
e ok să fii diferit YOLO
viața n-a fost nicicând mai frumoasă
decât dintr-o cutie cu noodlesi
gata gata să fie supți vorbesc vulgar
și mă uit la bărbați
care se uita la mine când sug din pai
de parcă e o erecție în joc
când merg cu ochelarii pe bulevardul eroilor
toate gagicile slayuiesc în jurul meu
mă simt ca-n tinerii titani
din turnul meu eu va veghez pe toți
se spune că dacă zâmbești casierițelor
casierițele zâmbesc de 2 ori mai tare e
un cerc contagios de zâmbete în orașul
cluj fierbe diversitatea la foc mic
mega non-stop nu chiar ca la bucurești
dar suntem în continua dezvoltare
s-a ieftinit tot laptele cu 20%
văcuța milka face cu ochiul
ce pofta mi-e de un sushi
la sushi master primești reducere de ziua ta
peștele sărbătoreste și dă din cur
pe piesa “ne vedem la cluj”
iubitul meu dacă nu îți place prezervativul
e ceva firmă care face pastile
pentru oameni cu posibilitate
de a fi terminați doar pe jumătate
acum e mult mai usor sa o găsești pe cealalta
cineva o să mă plătească pentru acest PR


ARINA GHEORGHE:

workshop cu Bogdan Vișan + Raluca Boantă „de la discursul critic la poezie”/13.09
catchprase:
to create loving men, we must love males. bell hooks
ca să naștem bărbați iubitori, trebuie să iubim bărbățoii. (trad.)

*
facem drinking game pe Ușile vol. 1 și aproape am terminat o sticlă de gin.
suntem la melodia 8.
dragonu ak47 spune „ne vedem la urne să votăm DA pentru viitorul copiilor noștri.”
tu îmi spui să ne oprim.
camera se învârte cu mine și ăsta e un semn că ar trebui să ne oprim.
ne oprim. ne oprim.
ne ducem să ne culcăm și îmi apeși pieptul.

dragoane, viitorul copiilor noștri este astăzi și ar trebui să ne luptăm pentru
accesibilizarea locuințelor
abolirea patriarhatului (poate a genului, nu știu, dragoș)
desființarea complexului militar-industrial
crearea spațiilor sigure pentru oamenii queer
revoluționarea și regândirea serviciilor pentru sănătate mintală
taxare progresivă
obligativitatea efectuării avortului în spitale
integrarea și acceptarea minorităților etnice și rasiale
mă rog, căcat.
am 4 inimi de-o dată nevasta, amantă, femeie de servici și cealaltă
dro-dro-droguri, ya, ya, dragonule.

ca să naștem bărbați iubitori, trebuie să iubim bărbățoii.
în spatele oricărui bărbat puternic, e o femeie și mai puternică.
în spatele oricărui bărbat empatic, e o femeie cu traume.
problema e că femeile nu au dreptul la putere și terapia îi scumpă.
i-am găsit un terapeut lui ș.. n-a mers încă. cel mai aproape am fost când i-am zis că o să facă probleme la tiroidă de la stres. îmi accept victoriile.

vă dau cu lingurița răbdare
feminism paletabil
postări de la centrul filia
memeuri stângiste
corpul meu

mă crezi că e greu să iubești persoanele care te hărțuiesc după ce ai ieșit de la filmul barbie?
bun venit în spațiul soluțiilor. bun venit în spațiul înțelegerii. bun venit.
eu ascult specii cu toți bărbații pe care i-am iubit.
disperarea a fost cel mai iubitor lucru pe care ei l-au simțit față de mine.
îi spun lu’ fostă-miu că e un homofob împuțit. îmi explică cum nu e homofob doar fiindcă i se pare cringe parada gay (cuvânt cu cuvânt).
iubirea mea nu le pot schimba pe toate.
mânca-mi-ai pizda, vlad.


SABINA COJOCARU:

Dintre toate atelierele din Z9Camp, cel cu Bogdan Vișan și Raluca Boantă a fost diferit pentru că am avut mai mult timp pentru scris. Lectura din cadrul workshop-ului a fost tare frumoasă: am scris pornind de la câteva citate alese, dar poeziile n-au semănat aproape deloc între ele. Am avut libertatea să mă duc în orice zonă îmi doresc și simt că am ales bine.

trădați în dragoste

Adela Popescu m-a învățat că iubirea poate fi ca în filme
și că așa trebuie să mi-o doresc și eu.
dar asta a durat până prin 2011
când ea deja nu mai era cu Dan Bordeianu
am văzut-o în Îngerașii cu Ioan Isaiu pe care-l știam din Secretul Mariei
m-am întrebat oare ce n-a mai mers între ei?
au fost împreună atâția ani
în Numai iubirea apoi în Lacrimi de iubire
când Adela era mai funky și dansa pe mese în baruri
trecea timpul și o vedeam din ce în ce mai fericită

mi s-a rupt filmul complet
și o perioadă am zis că nu mai vreau să știu nimic
până a început Pariu cu viața
i-am zis mamei că e luni seara și a doua zi am școală
mi-a zis dacă nu vrei, nu te uita
a doua zi în pauza mare le explicam colegelor de ce Alina Eremia e mai potrivită pentru
Dorian Popa decât Sore Mihalache

acum vreo doi ani
Vlad Gherman și Cristina Ciobănașu s-au despărțit
m-am întrebat oare ce n-a mai mers între ei?
au fost împreună atâția ani

eu am fost în tot timpul ăsta bine, foarte bine
nu mă îngrijoram pentru că știam că n-o să mă rănească nimeni dacă o să-mi port tricoul
verde neon cu i love my boyfriend
pentru că știam că relațiile mele o să fie
departe de văzul lumii și de televiziuni
nu mi-am imaginat că vor fi secrete
nu mi-am imaginat că vor fi scurte
nu mi-am imaginat că vor fi incomplete
nu mi-am imaginat nimic din toate astea
pentru că totul era realitate


ANASTASIA FUIOAGĂ:

Copaci & siguranță cu Krista Szöcs

Stejar

Crengile masive se ramifică în mișcări suspendate.
Necoordonate, dar sigure
caută lumina.
Întinderea lor în direcții aleatorii păstrează certitudinea
că ceea ce trebuie să crească și să respire
o va face.
Palma apăsată pe scoarța crăpată
arată realitatea corpului,
mecanism oscilând odată cu mintea retrasă din el.

Dacă picioarele îmi vor alerga agitate
Dacă vântul îmi va încâlci în păr frunze umede
Dacă pământul grunjos îmi va îneca saliva
Îmi voi putea întoarce privirea spre
contorsionările liniștite de deasupra mea.
Frunzele vibrează în supravoce.
Când ceea ce aș putea atinge se prelinge din viziune,
mă întorc spre trunchiul adânc înrădăcinat.

Trăiește fără mine și nu e atins de dispariția mea.
Rămâne mai real decât întregul meu corp,
care apare și dispare,
pâlpâie intermitent între valuri de prezență.


MARA CIOROIANU:

Poemul publicat a pornit ca temă de la natură și pini și a ajuns la afecțiune. Este rezultatul atelierului ținut de Krista Szöcs. Printre multele momente mișto din cadrul Z9 Camp, tabăra m-a ajutat să-mi creez o zonă de confort și intersecție din alte formatări, direcții, discursuri și zone.

limbajul afecțiunii

e un microcip implantat în seva mâinilor cu care ne atingem când suntem nefericite
și când ne atingem devenim fericite

îmi zici ce e fericirea
și nu pot decât să mă gândesc la cum rădăcina ta crește și eu devin peisaj

memoria mea sensibilă înregistrează coconul roșu în care ne simțim în siguranță
și dacă m-ai întreba unde e siguranța pentru mine
ți-aș zice că e locul dintre fag și albină
dintre ce e conectat în sensibil
și în interacțiune

lucrurile le orientăm după direcția propriilor ramificații
după cât de viguros e scopul anulării și după cât de mult îmi doresc să fiu apă
să fiu peisajul de la prima vedere

ne găsim în parcuri unde stamina e gri și unde îmi repeți că latitudinea corpului meu te stimulează, mâinile, picioarele la contact

sunt mănunchi și întreg de piele
unde-i piele pe piele

poate că starea vegetativă când gândesc si ordinea scăpărilor emoționale devin semințe de pin

întregi
totale
crude

având limbajul accesibil

cu afecțiune accesibilă


MIRUNA CIOCIU:

Poezia a fost scrisă la atelierul Herei Lindsay Bird. Ne-au fost oferite mai multe pagini pe care erau printate poezii, am fost solicitați să alegem una, să analizăm fiecare vers și să ne construim o formulă. Eu am ales poezia Dorotheei Laski, ,,I Hate Irony”, și am ieșit din zona de confort scriind în engleză.

[ glitter ]
coming back from a party, I realized that whenever I put glitter
in the inner corner of my eyes I feel like myself again.
when I was a little girl, I used to drink it straight from plastic teacups
it was so refreshing that I never really thought you weren’t supposed to consume it.
if you have ever been truly thirsty, there is no watered-down version of this drink.
I was dizzy once, and all I could think of was you
not picking up seashells by the beach,
nor strawberries from my garden.
I’ve never felt so ethereal as I do now-
this confidence comes with addiction
and addiction becomes an exaggeration.
this exaggeration comes with sharing plastic teacups
and sharing plastic teacups becomes sitting side by side.
don’t tell me the story of your first kiss
I wanna feel like myself again,
so I put glitter in the inner corner of my eyes.


IOANA TOLOARGĂ:

Mi-au plăcut toate atelierele, fiindcă m-au scos dintr-un soi de blocaj, în care nu mai scriam poezie. Mi-am propus să mă joc, făcând ceva ce pentru mine înseamnă „manele”, adică un text sincer și simplu, care să aibă și măcar o referință populară. Așa că am scris foarte personal, pornind de la natură și copaci, respectiv de la experiențe traumatice, la Krista Szöcs, despre și pro capitalism, la Ștefan Baghiu, sau urmând structura unui scurt poem al Alexandrei Pâzgu, la Hera Lindsay Bird. Poemul de mai jos este cel de la atelierul cu Bogdan Vișan și Raluca Boantă, care m-a provocat cel mai mult. Întotdeauna mi-am dorit să scriu cu un schelet teoretic (dramaturgie, proză sau poezie), ceva ce nu e numai experiență. Un poem cu creier, nu doar un poem de carne. Asta ne-au propus cei doi și iau declicul ăsta cu mine mai departe: transparentizarea unui discurs teoretic într-un discurs artistic, nu tezist, ci onest, nu violent gratuit, ci visceral, nu anti-estetizant, ci cu miză.

o manea. toate diamantele

o lumină fracturată de poduri și căi ferate
și între blocuri
cineva care bate covoare fără de inimă și fără de gând
nu am căderea să vorbesc despre el
cruzimea cu care lovește
deși nu am cădere să vorbesc despre el
și dragostea mea în fiecare lovitură
căci nu am căderea să vorbesc despre el

inima privindu-l pe geam
și coborând în șosete
ca o cobră cu ochii de diamant

va exista mereu ceva în afara mea
care să mă zdrobească și să mă îngenunchez
totul e să mențin amintirea acelei dimineți
în care mă priveai fără să-ți iei ochii de la drum
benzinăria cu cerb pe defileu
de unde mi-ai fi luat oricând toate diamantele

între timp
în cortul de covoare
un subiect vorbește despre mine
adolescența mea de avatar 23+
strălucește vibrant pe toate ecranele
atâta lipsă de control
și totuși atâta tristețe

oțâră mai târziu deja survine conștiința
the practice of love offers no place of safety
avatarul meu vrea odihnă și confort

eu aș vrea să fiu dragostea care sparge pieptul cuiva
și curge ca o lavă violet
inundând orașul

numai că eu dau share pe story
și aștept să răspunzi
spațiul dintre noi se mărește de la like la like
de la pixel la pixel
nu cred că-l vom traversa vreodată de mână
singura mea bucurie reală
să mă las vulnerabilă
să stau cuminte
și să pretind inimă la inimă

Diana Huțanu

Studentă la Litere, la specializarea română-literatură comparată. Preocupată în principal de poezia română contemporană, gender studies și geocritică. În timpul liber, scrie poezie și face poze la toate pisicile ce-i ies în cale.

Articole similare

Mălina Turtureanu – Poezii

Mălina Turtureanu – Poezii

Amalia Mayer – Poeme

Amalia Mayer – Poeme

Florin Gherman – Poezii

Florin Gherman – Poezii

s.z. duhov – Poezii

s.z. duhov – Poezii