Утомлённое солнце/rescue personnel

tot ce ți-am zis în ianuarie a fost pe cât se poate de sincer
și încă te văd cum cari în spate peste tot
în vis un radio micuț în caz de cutremur
sperând să prinzi canale rusești de muzică veche
tristă de război.

În spatele ziarelor lipite de geamurile
unui chioșc cu pufuleți expirați din 2016
îți vei umple un acvariu.
Plan de afaceri, venit pasiv
la suprafață este azil de dorințe și lampioanele se împing unele în altele
pentru că nu înțelegi cum poți să lași tot ceea ce ți-ai dorit vreodată să se îndepărteze în larg
pentru pescari osteniți și plictisiți
de peștii spânzurați de capace de bere
să citească și să surâdă la patetismul
celor care știu că punerea dorințelor afirmă
imposibilitatea obținerii lor pe orice altă cale.

Letting go nu e pentru toată lumea iar
întâlnirile noastre n-au fost niciodată blânde,
au fost coliziuni ale plăcilor tectonice
din care ies munți- loialități și silințe
ale pământului să se apropie de cer.

Mai am nevoie doar de 5 minute de somn
Pentru a găsi în locul bateriilor o bucată de hârtie
care alimentează tot visul.
Au fost niște zile foarte frumoase
unde doar tu îi dădeai luminii căldură
când soarele exista în afara cerului
iar puține lucruri se simțeau de nesuportat.

Acolo, printre dărâmături
cineva o să te vadă și o să fie bucuros că i te-ai arătat.

---

Am crescut printre înmormântări

iar băieții furau cupola rotundă a felinarelor
și se jucau fotbal în curtea bisericii.
Fetele culeg flori sălbatice și desenează cu petale
litere ce se încheagă în asfalt.

O să mai treacă ceva pana când o să fie
dimineață cu cer de fontă
și cineva o să îmi caute ciorăpeii
care mă jenează în talie și nu pot să spun
cuvinte ce sunt sughițuri în plânsul mamei
sau cel puțin așa se simte cultul sacrificiului unde
bunica are o măduva a spinării ce ridică soarele de sub ocean
iar petele maronii de pe mâini sunt doar urme de sânge uscat
de la fiecare genunchi pe care l-a bandajat
de parca nu și-a spălat niciodată palmele,
ci doar le-a împreunat
în fața unei icoane cu care am înfășurat
toată perioada
ca pe o hemoragie subita
Iar când cineva mă tine de o mâna
Cu cealaltă presez cu toată forța.

Am aflat multe lucruri despre iubire în sălile de așteptare din spital
din cum aflam de la avocată mai des lucruri despre tata decât de la mama
sau din cum bunica îmi strângea cozile înainte de plecare
din trecerea dintr-o camera în alta pentru că unchi-miu a fost paralizat la pat
și nu era momentul să-l întreb unde s-au fragmentat
toate bucățile de carne de pe oase.

O masă largă se va întinde și cineva pe care nu-l cunoști o să îți spună cât de mult te-ai schimbat
cârpe acoperă oglinzile și acum te mai vezi doar în reflexia unui pahar
iar pe la 16 ajungi acasă și fiecare din inerție îmbibată în reflex
intra în camera goală,
apoi în a sa
apoi în bucătărie.

Apoi cineva te cheamă în spatele blocului
cipiceii sunt agățați pe sârmă
băieții fac curse cu bicicletele,
iar cel care e pe a tatălui său a rămas în urmă.
Fetele smulg razele soarelui când se întreabă dacă sunt iubite
și pentru a fi și le pun în loc de gene.

---

e ok să te întorci acasă spart

și transpirația să fie rugină pe piele
conversațiile să fie ticsite de detalii pentru a nu fi înțeles greșit
ca mai apoi să storci între degete
gardurile din fier forjat
din fața fiecărei uși pe care n-ai putea deschide-o pentru că ești prea terminat
să mai poți traduce pe cineva cum c-ai avea vreun strop de blândețe

pentru tine

este cablul de electricitate care leagă toți stâlpii
cel care te ghidează până-n cartier
și trebuie să iei mâna de pe tine pentru a te simți liber de orice
acordeonist de la masă
mereu se oprește și îți spune ce vrea
iar linia de orizont are ceva ce nu ai
și te va face mereu să te uiți la ea
pentru că e echilibrul
iar de aici umbrele nu pot să îngreuneze pământul
chiar dacă le simți uneori în relief
toată greutatea ce este a fost și înainte dar a existat altfel
pe crestele munților e zăpadă în plină arșiță
iar doar scheletele pot să schimbe forma și scopul noroiului.

Nu vreau să mă atingi, doar dă-mi un pumn în stomac
cumva e incert cât trebuie să se dilate distanța în kilometri pe harta de contur
între oameni pentru a ajunge să vorbească aceeași limbă
și e noapte și e apa rece pe tot sectorul
și mă holbez de 20 pe tavan
pentru că e un puzzle alb ale cărui bucăți de tencuială o să cadă pe saltea
și o să fie forma cuiva
creată de la impact cu aer sub cearceaf
și o să trebuiască să salvez orice mi-am imaginat că se află acolo.

Îi amintești doamnei de la dispecerat de fiul ei
și mie de toți oamenii pe care am vrut să-i fac să mă iubească
și încă vreau.

La centrala termică în a 10-a cineva m-a întrebat unde am lipsit două săptămâni
mă întorsesem din vacanța și fotografiasem canarii galbeni,
cum se sudau de crengi/se hrăneau din nori.
Uneori mă făceam mică să intru în crăpăturile din asfalt
iar de multe ori am vorbit prea tare
pentru că doar astfel am simțit că pot să fac
ceea ce zic să conteze.

---

Fotografie Copertă @Pawel Czerwinski pe Unsplash