| vural

îl cheamă vural și mi-a vândut o lampă
din sticlă și aliaj de oțel l-am pus să-mi explice de două ori
l-aș mai fi rugat toată noaptea eventual să mă ia după tejghea
în camera din spate unde asamblează produsele
cel mai romantic cuvânt din turcă e un nume pe care te rog nu mă pune să-l pronunț

încerc în schimb să îmi imaginez viața lui
o fi student și își petrece vara în orășelul natal
muncește să aibă bani să scoată o fată la film
caju dublu prăjit musai caimac altfel nu are sens

o fată nu se poate mărita fără să știe să facă o cafea bună
eu nu beau cafea și mâine plec din ürgüp
dar mă aștept să îl mai întâlnesc
în saray-ul minții alături de cele mai ciudate playlisturi

sau va veni el în românia
îi voi vinde ceva și îi voi pronunța numele corect
nu ne vom aminti de cappadocia 2022 decât după ce-i voi cunoaște search history-ul
și el te va cunoaște pe tine

mereu va exista un ürgüp cu lămpi și lavinii încercând să uite un daniel
mereu vom avea niște search history-uri dubioase
dolarul a întrecut euro
te iubesc bobo versuri
how to delete cache on iphone
how to delete daniel on lavinia 

---

| gândaci whatever

mâncărimea și teama că e pe mine un gândac
nu dau de nimic când pun mâna
nimic scârbos nu se atinge de mine
o mângâiere
nu pe bune ci o senzație
ca un ciot amputat bunica
proaspăt întoarsă la setările din fabrică
tata doamna învățătoare
îngerul păzitor încă mă suportă
e a șai-șaptea oară
e a o mie treizecea
e a patra deci te rog
nu mă mai bate pe umăr
dă-mi direct un șut

nu plâng la înmormântări
doar la abatoare
vițelul surprins în fața ferăstraielor
whatever-ul faptului împlinit

asta-i viața, ar zice bunica mea

---

| ta ta ta

00:43 îmi pun apă într-o sticlă lângă pat
să o am la noapte
mă gândesc la tata
sunt ca tata
mi-e dor de tata
ăsta e poemul pe ziua de azi
nu am arsenal
neoane pe skytower ca niște luminițe de crăciun
firimituri căzute pe masă în formă de săgetător
o pâine de brutărie ce anulează
toate mirosurile inventate în gara basarab
chimicale mâini murdare
pete cireșe trecute
rădăcini măcinate ieșite dintr-o capsulă de tratament naturist

mereu îmi imaginez chestii
panourile publicitare de pe clădirile de sticlă
adăpostesc un supererou care scanează orașul
tanti stela traversând strada singură
pur și simplu tristă
încă o pastilă recalcularea la gaz
copilul germania pe utilaj
priviri mai gheață decât banii
nu se expiră doar se oftează

mă gândesc la tata
știu puține și îmi imaginez multe
mi-e dor de el spontan și risipitor nu cum îi e mamei

i-am uitat vocea
dar nu, niciodată nu îi voi uita picioarele
al doilea deget mai mare cum am și eu
cum îi stătea cu ochelari cum îmi stă și mie
cum rânjea la o glumă bună cum rânjesc eu
cum transpira cum transpir eu.

vreau să îi fotografiez ochii văzându-mă conducând
să nu învăț să schimb uleiul singură
și să se bucure mama
vreau să îi fac cunoștință cu prietenii mei
să ne dea vin de casă pentru beții sesiuni creative writing
și, mai ales, seri romantice
vreau să subestimeze literatura și să mă pună să fac ceva serios cu viața mea
toate prostiile încep cu poate dar poate de el aș asculta
poate aș fi luat la medicină sau aș fi plecat în străinătate
poate nu mi-aș mai fi crestat antebrațele cu vârful ascuțit de la compas
sau n-aș fi citit vreodată un acatist
poate nu mi-aș fi făcut vreodată breton
sau nu ne-am fi luat pisică .

toate prostiile încep cu poate.

---

| pe liber

astăzi parcă nu sunt în corpul meu
nu mai sunt nici măcar în cappadocia
nu mai avem acces la mine
nici tu nici eu e treabă de făcut
e pace de făcut
dar nu fac nimic

cel mai proactiv lucru e că o iau pe mama de la serviciu (ea m-a rugat)
îmi place să conduc sunt într-o cutie terapeutică
pe care știu că eu o controlez ba accelerație ba frână
cinci viteze și un revers doar pe ceilalți nu-i pot controla
matiz-ul care merge pe două benzi și salvarea pe care o aud
dar nu o văd de nicăieri sigur îmi va apărea în spate
sigur mă vor înjura toți că nu îi dau prioritate cineva va muri azi
din cauza mea eu care nu am făcut și nu fac nimic.

sunt pe liber la semafor și ascult muzică
mă anesteziez nedureros și fără ace nu mai cred în sterilitate
nu există moleculă să nu poată prolifera cumva
dacă vă spune știința altceva, minte
mă anesteziez dureros unde sunt și ce fac
eu care vreau liniște ca pe un refren
blocat de un dop de ceară la jumătatea urechii
vreau liniște cum vrea casetofonul stricat
care se aude în continuare

am oprit mașina am deschis notițele mă plâng
nu e poezie ci autocompătimire
vor râde la cenaclu de mine apoi vor ieși la bere cu mine
voi bea și voi povesti cum nu mă mai pot uita la cupluri pe stradă
că sunt vlăguită și tu sufocat
va veni și ziua noastră

lucrurile ies mai bine când nu îți pasă de ele
doar le lași să curgă
tu ești împotriva promisiunilor
așa că măcar zi-mi că lucrul ăsta dintre noi va curge
nu ca o lacrimă că e jenant
ci ca ultimile picături de bere dintr-o doză
pe care nu le mai poate bea nimeni
și care cad când întorci doza cu fundul în sus.

---

Fotografie Copertă @Wenniel Lun pe Unsplash