Cristian Lungu – Poeme

Cristian Lungu – Poeme

Poți să iei un cui și un ciocan și o grindă ca să știi dinainte.

aici mila umple pahare de apă ca să-ți ieși din minți

pe oameni trebuie să-i accepți, trebuie să rămâi

detașat ca un înțelept și cu dorința de a birui lumea dar

și ce nu ar suporta la sine, trebuie să mângâi ca pe un câine lumea

când ieși în lume, lângă un om, deja ai atins sensibilitatea

așa că ai grijă la dinți prin gură să nu cadă, cuvintele bune

nu sunt coapte, oamenii neînțelepți visează un soare închipuit

ar trebui să înțeleagă că acceptarea înseamnă că trebuie să ne și despartă ceva

să te liniștești e lucrul cel mai teribil cu putință, un vis de apă

care ar fi bine să continue

Cavit

Alina știu că drumul meu e deschis

știu tu ești în cer ți-ai deschis deja drumul

ți-ai pus bandana srălucitoare din vreme

acum ne veghezi ca un fruct sănătos, plin

în toate de calitate te uiți la mine știi

că ultimile pietre ale uliței se vor deschide

mă vei privi cu mărul în gură cum mă apropii de cerdac.

vei veni mă vei întreba, chiar așa, ce mai faci Cristi

ce ai mai făcut ? îți place aici ? eu venetic tu orășeancă.

cum ți-a fost, scumpule ? a fost greu știu, așa se întamplâ

în fața voastră acolo, dar Domnul de aici tot timpul privește

cu strălucire, nu lasă niciun animal să fugă și să se piardă

de pe uliță. El este cel mai aproape de voi.

hai să-ți arăt nisipul unde mi-am petrecut copilăria.

nu e așa ca la voi, la noi e diferit, noi în timp ce ne jucăm

strălucim și continuăm în momentele normale să strălucim.

e altfel aici, crede-mă, e total diferit Cristi.

când realitatea strălucește și tace

 realitatea bucății de aer apărută în contextul

 vecinului. Interlocutorului nostru de la care învățăm

 ca de la un mare oraș promis convergenței umanității

 deschizător de dialecte, sistemul de introspecție, oglinda de cărămidă.

 și realitatea biluței de aer strălucite care a produs mare valmă de vânt

 în instrumentul realității spectrului de furtună. (el în sine e liniște

 dar pare să apară întotdeauna din altă bază de aspect)

 înaintea realității biluței de aer strălucite a fost realitatea

 bucății de aer a vecinului, dar tacită, necontemplativă, tensionată social

 nu ca acum când bucata de aer a vecinului e plină de aspect.

 observăm o evoluție a bucății de aer, o înțelegere spectrală a rădăcinilor.

 acum realitatea biluței de aer strălucite din viitor depinde de schimbarea

 care se va produce în contextul vecinului. acum realitatea biluței de aer

 strălucite (cu valma de vânt) va apărea de pe urma unei realități a bucății de aer a

 vecinului plină de aspect, precum mi s-a arătat acum mie aspectul realității bucății

 de aer, teoretic realitatea biluței de aer strălucite ar trebui să apară

 un vânt nuanțat. biografie: realitatea biluței de aer strălucite e moartea care

 mănâncă din tine și realitatea bucății de aer apare determinat de context nu ca

 realitatea biluței de aer strălucite este realitatea spectrului de furtună cu o altă

 aparență bazică. actori: vecinul tacit și tensionat și actorul de acum plin de aspect.

 decor: vântul, punerea în scenă de viața mea. temă: când realitatea strălucește și

 tace. realitatea bucății aerului sunt eu liniștit.

Echinox

Echinox este revista de cultură a studenţilor din Universitatea „Babeş-Bolyai”. Apare din decembrie 1968.

Articole similare

Carina Drăgoi – Poeme

Carina Drăgoi – Poeme

Miriam Georgescu – Poeme

Miriam Georgescu – Poeme

Poeme – Andrei Dósa

Poeme – Andrei Dósa

Xavier Antipa – Poem

Xavier Antipa – Poem