Șerban Mark Pop – Poeme
the everything cookie
să te pot suna
râzător
spunându-ți adevărul –
gusturile de care am avut parte
gingășia găsită în cele mai neașteptate locuri
când am ajuns aici m-am speriat
evident
de uriașul acesta
m-au primit cei mai calzi oameni
cei mai neașteptați sanini
mai plini de bunătate ca oricine de oriunde
într-un spațiu minuscul și făcut călduros
m-au trezit pașii
m-am minunat de bucuria altor oameni
m-am bucurat și eu cu ei
fiindcă gândul bun trage la gânduri bune
iar optimismul conține destulă chakra
pentru orice jutsu
și nu te lasă singur
scos pe stradă cu șireturile dezlegate
ci e un elemental release pentru oricine
azi de unul singur
mi-am turnat puțin din bucuria lor
în locuri numai ale mele
la lumina unui soare temperat, iertător
am privit spre afară și am zâmbit ca-n finalul filmelor
energiei izvorând spre mine
i-am spus să mai stea
să mă mai țină în brațe
aproape am adormit așa
m-am umplut de cele mai bune intenții
de cea mai bună mâncare
de matcha și burger și cartofi spicy și milkshake
și mochi și bere și gogoși și apă și jeleuri și
cel mai bun fursec din toate timpurile
să te pot suna
râzător
spunându-ți adevărul
despre cât de bine îmi e
m-a minunat nespus
marzia
drumul către inima mea:
pui crocant și orez cu lapte
mă lovesc de peretele propriilor neajunsuri
vreau să ajung unde n-au ajuns
alții ca mine
nu am destul timp
pentru a aștepta
mă visez
citind poemele astea cu voce tare
așteptând răspuns de pe saltea
ca-n filme românești sau ca-n
cele franceze care nu-mi plac
mă văd undeva în larg
capabil să le spun copiilor mei
uitați se poate iubi și vorbi și dormi aici
brațele-mi sunt tatuate și calde
te întreb
dacă ești femeie sau bărbat
dacă-ți plac femeile sau bărbații
dacă eu sunt bun pentru tine
dacă nu cumva rănile vin de la sine
nu există destul timp pentru toată grija
pe care ți-o port
mă revăd acasă
întrebat despre lumina unor momente lynchiene
spun „incertitudine, dar speranță”
spun „intuiție, nu gândire”
spun „știu doar ce nu vreau să fiu”
spun chestii copilărești prietenilor mei pentru a-mi împărtăși bucuria
oboseala își spune și ea cuvântul
cuvântul e „stop”
cuvântul e „te rog, iartă-mă, nu mă numi lene”
cuvântul e liniște și răbdare — nonșalanța cu care cineva se poate dezbrăca în fața ta
fără a-și pierde sexualitatea
aș inventa
ochelari cu care să poți vedea ce formă de salut își dorește omul din fața ta
o pastilă care-ți face crush-urile să treacă și lucrul real să rămână
un progress bar până la viața perfectă
un bec care se aprinde atunci când spui o propoziție cu adevărat nouă
îmi constat dubiul
nu-l pot eradica
aș inventa
o zi a tăcerii
în care doar
să ne ținem în brațe
să ne fim aproape
să ne trezim noi
să ne iubim încă
No Comment