Carina Drăgoi – Poeme

Carina Drăgoi – Poeme

syd you’re out to get me

în ultimul timp trăiesc pentru momentele când
cineva îmi spune că arăt ca sydney sweeney
restul lucrurilor și-au pierdut din farmec
să respiri nu e la fel când nu te simți 10/10

mă gândeam la fostul meu la ora 22:33

nu știu dacă universul îmi zicea să trec peste

sau să mă întorc la cel mai narcisist

izvor de validare măcar îi plăcea corpul meu

ne-am despărțit cu urlete și plânsete unilaterale

când l-am întrebat ce i-a plăcut la mine

a spus că arăt bine

nu este trist și nici condescendent
este doar real

viața și suferința nu au un sens

până când nu refaci câteva sinapse

să găsești retrospectiv motivul pentru tot ce s-a întâmplat de ce

faptul că m-am născut cu 2 cromozomi x

m-a învățat forțat reziliența

și m-a condamnat la aceeași soartă cu mama mea

și mama ei și toate mamele din lume
pentru ele nu mă întorc la el

dacă ar fi să aleg ceva mai presus de corpul de porn star

ar fi demnitatea de a fi bărbat

orice fac nu are miza rezultatului

ci a persoanei care vrea să mă combine cel mai tare

dacă a zis că sunt inteligentă sau proastă sau urâtă sau frumoasă

l-a pus iubita să-mi dea block sau a zis că mă iubește în cel mai sincer mod

ideea este mereu aceeași

cel mai trist este că sunt prinsă în capcană de fiecare dată

mă iubesc sau mă detest sau îmi sunt indiferentă

în funcție de cine și-a propus să mă pună pe body count

când mă duce la picnic lângă lac sau în parc de mână sau la el în pat

chiar cred că este iubire până în ultima secundă

nu devine niciodată nașpa și admit că râd când îmi car singură scara

cu decolteuri, fuste scurte, blond decolorat și ieșit la date cu băieți ciudați

ca să mă fac singură să cred că cineva chiar mă vrea

pentru că mă privesc prin ochii privitorului din capul meu

skinny noodle boy skater coxat

așa că nu cred că-s destul de sexy sau bună să fiu folosită

dar măcar încerc și îmi dau filme despre asta

lasă-mă mamă nu înțelegi unii se droghează eu scriu poeme delusional despre cum mi-aș dori să fiu obiectificată ca un porn star

spune-mi tu ce e mai rău

mai demult aveam un blog de thinspo

azi căutam efectele adverse ale fluoxetinei
mi-a revenit vechea anxietate
că suferința îmi face poemele ceva mai bune

emisiuni banale câte trei ore pe seară
și episoade de binge-eating chips-uri lays și biscuiți oreo
până aproape vomit pe jos
nush exact csf vorbeam cu dienush pe messenger
poate mergem la sală mai târziu sau poate mai trec pe la psiholog sau
el încă mă iubește dar este orgolios

am văzut un story cu un latte overpriced dintr-un cartier gentrificat
lumea s-ar putea răsturna în mine și m-aș simți aproximativ la fel

ieri când plângeam m-am proiectat astral

spontaneitatea te face să te simți mai real

deși pare adesea fabricată

din filme seriale și cărți citite

la 15 ani când cred că personal
nici măcar nu aveam cortex prefrontal

cred că era tumblr a scăzut

producția de serotonină a unei generații

effy stonem makeup & how to roll a cherry flavoured cigarette

m-au făcut să fiu puțin blazată

și apatică la zgomotul din jur

un radio prinde tot felul de frecvențe în depărtare

cam atât

cunosc doar persoane care se întreabă

dacă nu cumva se poate și puțin mai mult

Echinox

Echinox este revista de cultură a studenţilor din Universitatea „Babeş-Bolyai”. Apare din decembrie 1968.

Articole similare

Cristina Crudu – Poeme

Cristina Crudu – Poeme

Irina Francisca Ion – Poeme

Irina Francisca Ion – Poeme

Teodor Bindiu – Poeme

Teodor Bindiu – Poeme

Elena Simion – Poeme

Elena Simion – Poeme