Cristina Crudu – Poeme
poveste de adormit copilul lovit din gândurile mele
spun tuturor ce proști sunt oamenii din căminu’ în care stau
cum lasă gazu’ pornit fără flacără
că dacă e să mor
vreau să mor de mâna mea
și aștept cu seninătate îngronizarea
terapeuta mi-a zis
dacă e să vină moartea
să vină
dar eu nu o voi crea
și asta-ncerc să-mi amintesc de fiecare dată când vreau să-mi fac rău
dacă e să vină suferința
să vină
dar eu nu o voi crea
și asta-ncerc să-mi amintesc de fiecare dată când ajung să cred că nu m-ai iubit din vina mea
calc cu încredere pe rămășițele
cuvintelor foștilor mei
chem iertarea dinainte de scuze
și dacă e fie arta cea care mă va ține
va fi feminină masculină puternică tandră energie
și dacă e să fie arta cea care se va trezi lângă mine dimineața
mă va lăsa să trag draperiile chiar dacă-i intră soarele în ochi
și dacă e să fie arta cea cu care mă voi culca în timpul filmului
mă va lăsa pe mine să termin prima
și dacă e să fie arta
cea care mă va culege de pe jos
va suna la salvare pentru mine și va urmări din taxi ambulanța
elogiu
boala asta nu mă reprezintă
boala asta nu mă reprezintă
boala asta
nu mă reprezintă
mă gândesc prin gândul meu mare la gândul morții
și mi-e frică uneori
că voi intra cu tot gândul în el
iar lumina nu va mai fi deloc interesantă
îmi imaginez o apă neagră
ca un pat moale
cu așternuturi proaspete din bumbac
văd de sus cum mă afund încet
și nu pare că patul avea înainte altă formă
și mă scurg prin el
până ajung de partea cealaltă
fără sunete fără vibrații
și ea crește mare peste mine
frumoasă
eu fac parte din apa asta
ca microorganismele din alte ape
o culoare caldă
îmbrățișare
negru în fața ochilor din fantezia mea
și briza singurătății la apus
nu plânge mamă
la apus _ cearșaful se va strânge
și ce a dat pe-afară va trece cu lacrimi de băieți virgini
slănină și grijă
să nu închizi casa
să nu tragi perdele
lasă ușa mare
larg deschisă
și soarele să treacă de poartă
și câinele în ușa mea
să-și lase forma pe sticlă
să se știe că în patul ăsta
a supraviețuit cineva
prolog pentru o nouă șansă
de fapt eram drăguță înainte și sunt și mai drăguță acum
într-un cadru complicat
mintea mă minte aproape zilnic
dar eram bună înainte și sunt și mai bună acum
poëzie cu primul e cu două puncte pe el
experiment
pe o clădire în Amsterdam
bere bună fără alcool
și zâmbete mari
mari mari am zis
dinți dințoși
și fire de păr pe toată fața
în orașul ăsta nu-mi pare rău
să mă încurc cu maps-ul
sau cu fostul
când merg peste podul ăsta scurt
apa tresare prinde
și ridică
aici salciile nu plâng
sunt doar pletoase și dau din cap pe muzică bună
la fiecare secundă
o roată de bicicletă se învârte
în România în fiecare minut
o femeie e bătută
mi-e dor de ceva ce am îmbrățișat prea scurt
aici
nu avem perdele la geam
programare
dentista îmi spune
dacă obosiți să-mi spuneți, bine
ne putem opri oricând din tot ce fac
să-mi spui și tu asta
să ne oprim din tot ce facem
ca apoi să luăm lumea de la capăt
two days ago i was feeling like dying
nu mai aștept la fel taxiurile de la revelion încoace
mintea mi se blochează pe o experiență o întâmplare și se învârte în loop
i was feeling like dying i was feeling like dying
mi-a povestit un tip că cel mai rău nu este sunetul mașinii de salvare
ci liniștea din trafic după ce au oprit sirena
liftul e stricat și stau la 8 și de revelion sunt mai multe apeluri ca niciodată
i was feeling like dying
mi-ai strâns mâna și m-ai mângâiat pe cap
i was still feeling like dying
prietena mea a luat niște substanțe nu suntem bine
she’s feeling like dying
nu-mi mai iubesc prietena
alo
she always feels like dying
scrisul îl folosești ca să scoți răul din tine
eu încerc să scap de frică
mă fac mică sub plapumă
și-mi imaginez un cuddle călduros
nu-mi da drumu’
ai toată viața înainte să dormi așa cum vrei
vreau
să uit tot ce am înțeles până acum
că în lumea asta
eu sunt prea sensibilă pentru ea