De regulă, discuțiile despre dark academia, precum și despre curentele artistice și/sau categoriile estetice cu care e confundat sau pe care le asimilează într-o anumită măsură – gotic, baroc, romantism – se poartă în jurul termenului de „subcultură”, încercând să îi fie definită fațeta acestui trend, dat fiind faptul că e un produs cu precădere format(at) de mediul on-line. Cu toate astea, individualismul și dimensiunea solitară pe care le subînțelege dark academia sunt, în fond, incompatibile cu ceea ce presupune o subcultură prin definiție, însă „aducerea oamenilor împreună” se face, de data aceasta, în virtutea unei „comunități imaginare” (Amelia Horgan 2021), de unde fetișizarea și idealizarea unor practici sau cadre estetice nerealiste. De altfel, tot aici își are originea și reprezentarea literară a personajelor sub formă de grup mic (dacă nu chiar un fel de castă), izolat de marea masă pe fondul superiorității membrilor „aleși”, și supralicitarea nivelului estetic, al formei, care promovează o vestimentație bine aleasă, noir, cu „cardigane” (Horgan) și uniforme școlare classy, perpetuând mai degrabă decât o practică, un mood sau un vibe studențesc (Horgan 2021), riguros și impunător, specific universităților cu tradiție ca Oxford și Cambridge, accesibile privilegiaților societății.
Pe de altă parte, în mediul on-line, spectrul dark academia se întinde și spre practici ale studiului intens, săvârșit după o rutină bine pusă la punct, în condiții solitare, la fel de estetizate (vezi canalele de Studytube: de exemplu, cel al lui Ruby Granger), stilizate mai ales de reîntoarcerea la clasici (i.e. antici), fie că e vorba de literatură, muzică ori arte vizuale. Deși criteriul de bază rămâne cel estetic, reactualizând gratuitatea artei și studiul ca mod de viață (pe modelul autodidactului, „însetat de cunoaștere”), curentul capătă, de-a lungul evoluției sale, și mize politice în funcție de cele două medii principale de diseminare, care au propulsat trendul în rândul adolescenților și tinerilor: literatura și social media.
Mai întâi, din punct de vedere literar, romanul dark academia ca subgen, așa cum e ilustrat de The Secret History (1992), romanul-cult al Donnei Tartt (devenit un fenomen pe BookTok), își are rădăcinile în ceea ce se cheamă campus novel (Jeffrey J. Williams 2012). Așa cum arată Williams, spre deosebire de academic novel, care oferă o reprezentare a universitarilor, campus novel este despre studenți, despre formarea lor, de aici și rădăcina acestui subgen al secolului al XX-lea în mai vechiul Bildungsroman. Din perspectiva subgenului, o utilizare a acestui trend, popular, fără îndoială, în rândul studentelor și al studenților, este tocmai critica mediului universitar, în sensul alinierii lui la legile capitalisto-corporatiste, care conduc la alienarea tinerilor ce vin pe băncile facultăților. Totuși, dark academia rămâne la stadiul unei branșe cu minimum de potențial revoluționar în mediul din care provine, cel universitar, propagând o utopie care nu face decât să producă anxietate și să izoleze cercetarea academică de societate.
În al doilea rând, mediul digital a absorbit, a popularizat și a reinventat această cultură de nișă, dark academia devenind un adevărat trend prin platforme de la Tumblr și Youtube până la Instagram și Tik Tok. Outfituri alb-negru sau în culori tomnatice, designuri de interior în aceleași nuanțe, cu cărți vechi în clar-obscur, și revenirea la clasici (greci și latini) înglobează un anumit lifestyle nu doar contagios, ci și controversat din punctul de vedere al romantizării unor practici și atitudini problematice etic precum obsesiile și depresia idealizate, sau izolaționismul și exclusivismul academic, alimentate de nostalgia pentru un sistem educațional bazat pe excepționalism și genialitate. În plus, reproșul eurocentrismului (numit uneori și euro-elitism) remarcat pe bloguri livrești precum Bookish Brews sau chiar pe Reddit, animă dezbaterile asupra acestui trend care, în fond, face transparente punctele nevralgice, pe care dark academia le încorporează prin produse artistice, mai ales literare și cinematografice, consumate preponderent de un public tânăr.
În acest context, redacția revistei Echinox vă propune pentru numărul 2/2024 un dosar dedicat trendului dark academia, urmărind mai ales felul în care acesta, reînviat în pandemia de COVID-19 prin canale de study vlogs sau prin reel-uri estetizate conform descrierii de mai sus, își găsește sau nu adepți într-un spațiu est-european, precum și funcțiile, politicile și controversele tangente acestui trend globalizat. Pornind de la câteva întrebări, nelimitându-ne la acestea, vă invităm să luați parte la dosar: În ce măsură putem vorbi de reprezentările dark academia în România și, mai larg, în Europa de Est? E dark academia doar un import american pentru spațiile culturale est-europene? Cum s-ar putea defini ideologia trendului dark academia? În ce fel forma romanelor etichetate astfel contribuie la problematizarea raportului (accidentat?) dintre mediul universitar și societate? Ce implicații teoretice, filosofice, politice există în cadrul manifestărilor / produselor artistice din spectrul dark academia? În ce fel poate fi portretizată polemica dintre dark academia și răspunsul la această estetică prin ceea ce se cheamă light academia? Cum se articulează cele două în raport cu societatea? Are dark academia o dimensiune preponderent heteronormativă? În ce fel spectrul feminist și comunitatea LGBTQIA+ dialoghează cu dark academia? Credeți că dimensiunea clasistă / elitistă a trendului a fost îmblânzită de absorbirea acestuia de către platformele de social media sau, dimpotrivă, e mai degrabă o falsă democratizare a lui? În ce fel dark academia răspunde presiunilor capitalismului și globalizării? Adâncește dark academia inegalitățile sociale și globale? E o formă de prezervare a puterii centrului în raport cu (semi)periferia? În ce fel industria cinematografică a asimilat această estetică?
Horațiu Tohătan, Teona Farmatu, Emanuel Lupașcu
Contribuțiile, sub formă de eseu sau de articol, pot porni de la aceste întrebări, dar așteptăm orice texte, în format liber, centrate asupra esteticii și trendului dark academia.
Deadline: 30 iunie 2024.
Contribuțiile pot fi trimise la următoarea adresă: echinox@gmail.com
Echinox
Echinox este revista de cultură a studenţilor din Universitatea „Babeş-Bolyai”. Apare din decembrie 1968.
