year 2038 problem
03:14:07 AM UTC 19 ian 2038
amintirile noastre n-o să mai încapă pe 32 de biți
mutăm registre întregi cu poze din vacanță > /dev/null
vacanța din austria când mama s-a ascuns într-o mănăstire să plângă
& noi am căutat-o două ore de teamă că s-a aruncat în lac
mută registru
balsamul de buze cu lămâie pe care îl aveau toate fetele
din generală & nu voiau să-l împartă cu mine
că sunt îmbracată ca un băiețel
profa de info care a spus că o să ajung ca tata
mută registru
povestea de crăciun cu șoricelul chiț care nu avea prieteni
bufnițele cerbii urșii renii nu îl primeau la masă de sărbători
pentru că plănuiau în secret o petrecere surpriză
scaunul din gară în iulie unde am așteptat 3 ore trenul de bucurești
& sneakerșii tăi albi n-au coborât în stație
mută registru
tricoul cu motorhead pe care l-am donat pe un grup de facebook
acum cineva poartă 32 de biți din amintirile noastre
& în curand o să fie doar jumătăți
jumătate de țigară fumată în jumătate de balcon
jumătate de clătită arsă în bucătăria ta galbenă
jumătate de typewriter unde nu ai tasta enter
mută registru
mută registru
mută registru
mută registru
mută registru
îți fac cu mâna din capătul holului
două hard-disk-uri montate pe raid0
orice e scris pe primul e scris pe al doilea
orice se șterge din primul se șterge din al doilea
împreună funcționează mult mai rapid imaginile
se derulează în creier una după alta cu viteză
dacă unul din ele crapă se pierde din ambele
toată informația
sari la registru
poza ta din clasa a10a când aveai părul lung
& mă iubeai mult
sari la registru
mama zâmbește în albumul de nuntă
tata are un costum cu 2 numere mai mari
sari la registru
00000000tot00000000000000ce00000000000
0000știu00000000portocale0000000mâini000
0000000000020130000000000stilou0000000
0mașini0000000multe0000zâmbet00000apă0
00000000000000somn000000000000000ușor
0000000000000000000000000000000000000

[comet]
când te-am cunoscut mirosea a brad
apoi ca tine
și a ținut mult

ascult kino în bucătărie & număr de câte ori ai făcut înconjurul pământului
din 86 până acum
kukushka tu ai fost mai mereu singur & ți-a plăcut
să crezi că fericirea nu e ceva ce se întâmplă
oamenilor ca tine

cuvântul meu preferat e [ c o m e t ă ]
dacă îl repet de prea multe ori sună a medicament
de plămâni
cometă cometă cometă cometă cometă
un blister cu pastile gelatinoase în care plutesc
toți oamenii pe care i-am luat de mână când am trecut pe roșu
tu îți aranjai camera diferit de 2 ori pe an
să pară că ești mereu în alt loc
eu am rămas tot timpul în colțul din dreapta & nu mă vezi
pentru că uneori mă strivește dulapul
alteori patul

vino lângă mine să-ți decojesc o portocală
vreau să aud cât de singur ești cum în capul tău se învârt
pescăruși
care n-au gustat apă decât dintr-un pahar gradat
desenez cercuri în palmă cu pixul asta e traiectoria unui dor de casă
dupa o revoluție scurtă o să ne întoarcem în același punct
cu & mai multe lucruri despre care nu vorbim

kukushka eu fără tine sunt fericită & vinovată

iernile astea care miros a parul tău in frig
zilele în care ne ascundeam în poligon & nu îmi mai simțeam degetele
mașina de scris din târg bocancii plini de noroi
fiecare în pilula ei roșie gumoasă care îmi alunecă greu pe gât

nu vreau să-mi ia altcineva mâna în pumni & să sufle cald

5 ani mai târziu îți povestesc de aceleași filme
tu stai în același bloc comunist muți mobila din casă
& văd cum vin înspre mine
patul canapeaua comoda lampa mâna ta
nu știu care doare mai mult
care mă ignoră mai mult
mi-ai lăsat un pașaport vechi & o poezie în rusă despre cum
viețile noastre sunt muzee
poate sunt de fapt bazine olimpice
săpate în palme
umplute cu foi dictando pe care un copil scrie greșit cuvântul

cometă cometo cameto comta cameta comtea cemota

& colorează bile de praf cu verde deschis

mâinile noastre pline de contururi depășite
s-au lipit unele de altele & nu-ți mai dai seama
unde au început sau unde se termină sau
câți ani trebuie să aștept ca lumina ta să intre iar în
atmosferă

ceai cald de mușețel

când sunt triști oamenii seamănă cu niște
agrafe de birou care țin la un loc documente cu foarte multe pagini
când mama era tristă îi spuneam povești e o poveste cu un prinț & un câine
& o bucată de salam care nu se termina niciodată aia e preferata ei
ana se uită la mine de pe canapeaua care îi înghite picioarele
vrea cereale cu lapte dar n-am acum să-i dau
trebuie să învâț să împletesc spic să-i suflec mânecile cât să n-o strângă
ana asta nu e viața mea
un mural de pastile pe gresia din baie îl amestec până
ies la suprafață două mâini luminoase știu alergai mai
repede ca mine zâmbeai mai mult ca mine știu

la 3 ani am ieșit pe stradă cu bunica să tăiem o găină
eu i-am ținut capul în mâini era fix cât mâinile mele
nu s-a zbătut deloc & cred că a rămas în mine liniștea ei
frica ei în bulgărele ăsta mic de aer când plâng în pumni
nu pot să țin oameni de mână cel puțin nu cu mâna stângă
pentru că îi zgârie penele
ana asta nu e viața mea
uite un măr verde l-am tăiat în bucăți mici pentru tine
ouăle fierte doar 6 minute ceai răcit pe pervaz să nu te arzi
am spălat pe jos
am rămas ultima în cameră
am stins lumina
sunt momentele scurte care îți intră în ochi ca un bliț
& te ustură dar nu poți să plângi atunci

corpul îsi amintește & ia forma unui gândac prins sub roata de bicicletă
îmi e greu să-i spun că nu ne întoarcem acasă diseară ana acasă e
o bucată de gresie sub care cresc aripi
e prea mult zgomot în pardoseala asta & vreau să uit dar nu pot
trebuie să uiți tu pentru mine mama e doar vina ta sper că într-o zi
o să pot să te iert simplu & ușor ca într-un desen animat apoi
mergem acasă
încălzim o supă de pui
te așezi în pat
sting lumina & nu simt
nimic
decât ambulanța care aleargă din venele mele spre tine
& nici de data asta nu ajunge la timp

schimb valutar aleea tineretului 1A

bunica spunea copiii care adorm pe scaune la parastas se trezesc
dimineața cu doi bănuți de argint în buzunar & dacă nu-i cheltuie
bănuții cresc până se fac pietre de mormânt

pune-mi doi bănuți pe ochi să îmi iau ce vreau eu vreau adidași noi
vreau cornuri cu unt vreau să-i tund sprâncenele lui tata
când tata a murit niște străini de la corporație mi-au dat bani
mi-am luat un laptop
& de restul pomană
în farfuriuțe de plastic cu furculițe de plastic care înțeapă limba
să fie
de sufletul mortului
să zgârie
de sufletul mortului

15 noiembrie e singura zi în care mama plânge la telefon
& eu n-o întrerup mama e un copil căruia îi promiți
excursie la antipa ca să uite de julitura din genunchi
julitura nu se vindecă pentru că își tot rupe coaja de pe rană
îi spun lasă că vii in weekend & îți iau mărgele de plastic cum îți plac ție
ea zâmbește prin telefon mărgelele sclipesc în neoanele din mall
câte bile colorate pot să înghit până îmi ies pe nas & rămân acolo

doamna de la ghișeu e drăguță & miroase a pufarine
așa miros toți oamenii care au milă în ochi
birocrația unei dispariții e foarte stufoasă trebuie să meriți
banii de la casa de pensii trebuie să meriți buletin decedat
copie buletin decedat copie adeverință decedat copie decedat
ironia că certificatul de naștere & ăla de deces sunt scrise cu același font
doar că ăla de naștere e albastru & ăla de deces alb negru
e un banc prost dintr-o revistă de integrame
& râdem pentru că nu e despre noi nicio glumă cu morți nu e despre noi
până e

am rămas cu o tăietură adâncă în mijlocul capului
pe care mi-o umplu toți cu bani
mă gâdila când monezile rămân agățate în fantele creierului
ca între doi omuleți michelin înghesuiți pe bancheta unei dacii
irinuca ești bine irinuca vrem să-ți dăm plicul ăsta din partea noastră
irinuca o să crești mare mare & doliul nu se face mai mic doar noi
începem să uităm mai mult păturica asta cusută prin piele
să ții de ea să ai grijă de ea
să crească mare mare
să acopere
ce poate
să acopere
mă învelesc noaptea cu ecranul din care a mușcat pisica
m-am supărat tare atunci că tu n-ai fi avut niciodată bani
să îmi iei laptop & ea mușcă din pixeli ca un copil la împărtășanie
luați mâncați acesta este trupul meu care azi se jertfește
ca oamenii adunați la capelă sa își strângă mai tare copiii
în brațe când ajung acasă
după deratizare lăsăm un gândac mort
în mijlocul bucătăriei ca să transmitem un mesaj

ai promis la crăciun în 2007 lasă că o să fie tati bogat într-o zi
& o să-ți dea să-ți iei ce vrei tu

dă-mi să-mi iau
ce vreau eu
să-mi iau
dă-mi destui bani
să-i îndes în asfalt
să îi ud cu furtunul
să le crească rădăcini
care te apucă de glezne
te scot afară
mai viu ca niciodată
cu tot ce am strâns
ne cumpărăm televizor
un singur canal un video blurat
preotul stropește cu vin
cârpa albă lipită de fața ta
& cârpa nu se udă niciodată
doar dinții lui devin puțin mai
roșii

albastru
adèle pleacă te rog
sunt ferestre unde lumina aprinsă nu înseamnă acasă
vara asta fluturilor monarh le e foarte cald
am prins unul doar pentru tine îl păstrez la congelator
în bucătărie mama decojește o ceapă
scrie după dictare
d-e-c-o-j-e-ș-t-e
oamenii decojesc asfalt de pe răni umbre suflete mici &
albastru
nu știu adèle
a trecut mult timp mi-am făcut breton ca să par mai serioasă
mi-au înghețat mâinile în congelator cât l-am ținut în brațe
nu e nevoie să înțelegi poemul e aici să spună
cuvintele astea
cuvintele astea s-au născut să picteze pereții
albastru
adèle gâtul girafei
e pentru cules stele nu trebuie să învețe să zboare eu
trebuie să cobor 36 de etaje ca să-mi aprind o țigară
îmi amintesc când aici nu era o fântână & ștrampii tăi verzi
libelule
locuiesc in apropiere aud când pornești robinetul și curge
albastru
adèle am plecat
oamenii se decojesc ca portocalele & uită
nu vreau sa ne mai vedem
e foarte frig aici să pui o
geacă pe tine iartă
-mă