Alex Odăgeriu – endofworldkind(ness)

Alex Odăgeriu – endofworldkind(ness)

endofworldkind(ness)

hei bună oare ai auzit vreodată de sfârșitul lumii deluxe™ ? :3

e un slow burner

un thriller care îți testează limitele

cât de mult pământ poți mânca până renunți?

spune cu gura ta că am atins punctul critic

prefer să mestec gloanțe decât să mai primesc

8mm de ferocitate.

îngrădește-mă în asfalt

o să îți arăt unde doare

să apeși mai tare

pentru că o zi în care violența este domesticită 

este o zi bună :)

am văzut atâtea sclipiri căzând din cer,

e uimitor ce pot să facă oamenii nopții 

pentru un pic de lumină.

o zi în care nu sunt o victimă 

este o zi bună 

și

nu știu

nu mai vreau să fiu complice 

în creșterea stocului vieții mele,

12,000 de copii 

credeau că le pică mâncare din cer 

nu vezi focul dimprejurul tău?

când nu o să mai pedepsim omul în durere

când nu o să mai pupăm mâna care aprinde refugii?

sclipirile astea sunt mai diferite decât de obicei

le văd pe timpul zilei și simt un jomo incredibil,

sentiment la care dai unlock depinzând  

de cât de alb ai ieșit din character creation, 

fomo ieri fomo azi fomo mâine 

dar mai ales fomo la sesiuni de dat sharing la boycoturi

mie vă rog să mi-l puneți pe firmă 

să-l am pe discount 

că am în inima mea echivalentul în aur 

a 10 ani de privilegiu în orientul mijlociu.

simt un jomo incredibil

când nu mă aflu în partea silenţioasă 

a istoriei

apatia este violență organizată

neluarea de poziţie este violenţă organizată

tăcerea este violenţă organizată,

sper că atunci când o să celebrăm 

o nouă zi de comemorare a unei naţiuni

care nu mai există

o să ne uităm la eurovision 

şi o să ne citim lucrările despre ţări opresate

în timp ce culegem părţi de oameni 

de sub fantomele clădirilor

care le erau locuinţe odată,

să îi reconstruim 

şi să le spunem să meargă spre rafah.

e amuzant 
vad permanenţa mult mai clar, 
propria mea definiție a protestului. 


update 1

m-am apucat de textul acesta în aprilie 
crezând că metaforele și figurile de stil
pot portretiza realitatea mai bine
decât articolele pe care le citesc online
decât clipurile pe care le văd live
decât realitatea trăită
acum este mai 2024
spania, irlanda și norvegia
recunosc palestina ca stat legitim
5 luni după ce un studiu independent
a confirmat că peste 12 mii de tone

de bombe
au fost aruncate pe un pământ 
care nu există,
peste un stat care nu există.
de ce ar arunca o țară 
bombe pe propriul său pământ
dacă acesta nu există? 
de ce ar mai ieși oamenii la protest
pentru un pământ care nu există?
de ce studențx, adulțx, oamenx de toate vârstele
ar ieși în stradă, s-ar manifesta, vorbesc 
împotriva guvernelor și statului
pentru un pământ care nu există?
au fost răniți și au murit peste 300 de oameni
în ultimele 24 de ore, pe 25 mai 2024
dacă acest „conflict” înseamnă 
în definiția marilor puteri un „război” 
îmi doresc ca toți soldații, 
care au fost neînarmați
nepregătiți 
nemaigăsiți
să devină copaci 
să înverzească 
să readucă speranța
pe acest pământ care nu există
să aibă o bază mai puternică 
mai integră 
decât marile puteri – 
deși o aveau deja
e nedrept că trebuie să vorbesc la trecut.

update 2


este 1 iunie 2024
în ultima săptămână a fost virală
o imagine AI cu textul „all eyes on rafah”
am postat-o și eu pentru că a prins
avânt pe internet  
mi-e greață
mă gândesc la copilul decapitat
într-un rafah în flăcări 
mă gândesc la ceilalți copii
care au suferit aceeași soartă
mă gândesc că astăzi este ziua copilului
și acești copii vor rămâne 
niște trofee ale eșecului umanității
mă gândesc că imaginea aceea a fost
ștearsă și repostată
ștearsă și repostată
ștearsă și repostată, 
este considerată „deranjantă”
mă gândesc la cadavrele de pe internet
la imaginile cu explozii, incendii, ruine, 
care au fost șterse și repostate
care vor fi șterse și repostate,
din păcate singura metodă
prin care memoria lor va rămâne vie.

mă gândesc că a început pride month
mă gândesc la oamenx queer palestinieni
la copii queer 
la cei closeted
la cei care voiau să își facă coming out-ul
la cei care plănuiau să plece în țări
care să le permită să se căsătorească legal
undeva unde să fie „legali”
undeva unde masacrele sunt „ilegale”
undeva unde genocidul nu este considerat „conflict”
undeva unde statul lor este considerat „legitim”
undeva unde nu trebuie să dispară o nație
înainte să fie considerată legitimă
undeva unde nu trebuie să vorbim 
despre unii dintre ei
la trecut.


mă gândesc că până în iulie
s-ar putea să nu mai am 
la cine să mă gândesc.


Echinox

Echinox este revista de cultură a studenţilor din Universitatea „Babeş-Bolyai”. Apare din decembrie 1968.

Articole similare

Revista Echinox se alătură protestelor studentelor și studenților împotriva genocidului din Palestina

Revista Echinox se alătură protestelor studentelor și studenților împotriva genocidului din Palestina

Echinox 1/2021

Echinox 1/2021

Flamenco Sketches – Ștefan Oprea

Flamenco Sketches – Ștefan Oprea

We’re Still Here

We’re Still Here