direcția de investigare a infracțiunilor de criminalitate organizată și terorism

1
Mă uit la o fotografie pe care vreau să o șterg
Din internet
Ca o amintire în care nu am existat niciodată
Orașul în care n-am crescut și miroase a iarnă

Din internet
Îmi amintesc
Orașul în care n-am crescut, și miroase a iarnă
De parcă nu am mai văzut un copac niciodată

Îmi amintesc
Era un cerc de oameni cu care-am vrut să cresc
De parcă nu am mai văzut un copac niciodată
De când nu am mai văzut un tată

Era un cerc de oameni cu care-am vrut să cresc
Băieți bând pet, care fumează aracet
De când nu am mai văzut un tată
Altfel decât într-o poză blurată

Băieți bând pet care fumează aracet
Îmi strălucește creierul prin ochi ca la înec
Alt fel decât într-o poză blurată
De tristețe ca ninsoarea cum stă să dispară

Îmi strălucește creierul prin ochi ca la înec
Și mă droghez, de ani de zile
De tristețe, ca ninsoarea, cum stă, să dispară
Gândul că tu ai plecat, și încă o legală

Și mă droghez de ani de zile
Nu sunt mai puternic decât mine
Gândul că tu ai plecat și încă o legală
Sunt flăcări și pot înflori în zăpadă

Nu sunt mai puternic decât mine
Un băiat care putea doar să existe
Sunt flăcări, și pot înflori în zăpadă
Ca orice alt băiat cu tatăl în altă țară

2

Un băiat care putea doar să existe . . .
Mă uit la un articol cu o fabrică de vise
Ca orice alt băiat cu tatăl în altă țară . . .
Înainte să merg la D.I.I.C.O.T. în vară

Mă uit la un articol cu o fabrică de vise
Un băiat cu visuri a fost prins că vinde
Înainte să merg la D.I.I.C.O.T. în vară
Când trebuia să fac și eu practică legală

Un băiat cu visuri a fost prins că vinde
Într-o fotografie, m-am îmbrăcat în tine
Când trebuia să fac și eu practică legală
Pe copiii care au doar o singură viață

Într-o fotografie m-am îmbrăcat în tine
Vreau să facem schimb ca să văd invers
Pe copiii care au doar o singură viață
După ce-am ucis în mine orice speranță

Vreau să facem schimb ca să văd invers
Marginea privirii mele, este o fotografie
După ce-am ucis în mine orice speranță
Într-o țară mai puțin bogată și cât mai puțin săracă

Marginea privirii mele este o fotografie
Arzând, cum poate doar sufletul, mâinile
Într-o țară mai puțin bogată și cât mai puțin săracă
Vreau, când văd un om lovit, să mă doară

Arzând, cum poate doar sufletul, mâinile
Când facem poze lumii ca să putem uita orice
Vreau, când văd un om lovit, să mă doară
De parcă-am fi toți oamenii aceeași persoană

Când facem poze lumii, ca să putem uita orice
Ca o amintire în care nu am existat niciodată
De parcă-am fi toți oamenii aceeași persoană
Mă uit la o fotografie pe care vreau să o șterg