*

dimineți în care mâncarea nu-ți

tihnește

după amiezi în care

mâncarea nu-ți tihnește

seri în care mâncarea

nu-ți tihnește

lăsați măcar să-mi tihnească

gura asta de mâncare.

picioare reci și voce

tremurândă, mâini grăbite

în spații deloc sigure,

în

spații în care bluza pătată nu are ce căuta

pe tine

copilul inconștient simte tensiunea,

îți dorești s-o absoarbă

la venirea celui

în noapte

camera-i prea surdă,

pumnul în geam și strigătul patern clintește

surzimea

cu greu construită.

tu, ghemuită pe perna din

colț, durerea de cap lovește

ca o minge ricoșată în

vinclu – termo-șoc atins.

copilul conștient dorește să

regleze sonorul,

în fiecare seară încăperea-i teren

de sacrificiu. gladiola absoarbe

răceala din pământ,

munci nevoite pentru un pic de

casă. fără să vrei

te (mo)lipsești și aștepți

(în) tihnă.

*

ceasuri uitate. te ridici să

stingi televizorul. un corp uitat în 

toiul nopții nu se opune

luminii.

te îndrepți 

tiptil spre cămară, ocolești podelele care 

stau să scârțâie, copil firav

cu grija activată bâjbâi printre 

rafturi, te întinzi după borcanul

slab filetat. pășești cumva pe vârfuri — nu 

știi direcția, sunetul instalației formează 

unde în jurul corpului, fiecare beculeț 

pâlpâie fascicule albastre. te

așezi în fața bradului, tragi pe apucate de 

bomboană, ața albă rămâne 

legată de cetină.

piciorușe reci pline de praf, le frămânți

la fiecare stingere a luminiței —

deloc suprins, privești

bomboana înmuiată în 

compot, pata va zace în covorul persan. căldura 

e tot acolo. 

în reflecții restrânse — televizorul, 

imagine abia vizibilă de 

pleoapele tot mai grele de somn. 

*

până să deschidă

ochii, femeia știe câte

șosete are de spălat,

știe că

ceaunul trebuie pus

la înmuiat, că

mămăliga trebuie făcută

până se trezește el,

că ața folosită data trecută

s-a rupt și că trebuie

să caute

alta. femeia știe

că îi duce coasa

la câmp, anunțată de vecini, că

din grabă, uită

să-și scoată șorțul.

femeia știe că îi trebuie

apă caldă pe când se

trezește copilul, că

vecina o pune să-i taie

găina în schimbul ouălor

mâncate săptămâna

trecută. femeia știe

că trebuie să caute o

altă sârmă, că hainele

cad în noroi, că

magla stă să

ruginească.

femeia știe câte găleți cu

apă îi trebuie până

la amiază, că brânza

încă nu s-a scurs

de aseară. femeia știe

că e bătută pentru

ouăle prea puțin

făcute, că lemnele doar

mocnesc în sobă, că

șosetele nu apucă să se

usuce. femeia știe că îi

crește febra copilului și

că nu închide un

ochi toată noaptea.

femeia știe că

nu vrea să-și deschidă

ochii, că e pur și simplu

obosită și că

e femeie.