Literatură | Poezie

Mălina Turtureanu – Poezii

Echinox28 octombrie 2024

lehamite

mă dau jos din bolt cu o lehamite evidentă. își cam dă seama. mă gândeam că nu sesizează. vânt crunt afară. pielea crăpată de ger. buzele mă ustură. intrăm în scară. mă reped la cea mai apropiată ușă de lift. o trântesc în urma mea aproape fără să mă mai uit după el. sunt iritată și asta îl irită. baby am făcut ceva? dacă întrebi pe tonul ăsta nu lași drept de apel. în casă mă aplec să-i dezleg șireturile în timp ce-și scoate cheile din buzunarul paltonului proaspăt cumpărat să-i impresioneze pe ai mei. le trântește pe tăvița de lângă ușă. îmi place cum se aude metalul pe metal. nu trebuie să faci asta. știu. nu mi-a cerut-o niciodată. am văzut-o eu într-un film când eram mai mică și mi s-a părut un gest foarte senzual. mă excită. mai am puțin și ajung o casnică veritabilă. se întinde la marginea patului. mă întreabă dacă și-a lăsat țigările pe balcon. nu le văd. coborâm să mai luăm? îi spun că trebuia să se gândească la asta când am plecat de la restaurant. acum sunt obosită și nu mai am niciun chef. oricum am fumat prea mult zilele astea. îmi face semn cu mâna pe saltea să vin pe pat. trebuie să mă demachiez. sunt pasiv agresivă. lasă că te demachiezi mai târziu. e mirat și mă privește tâmp. mă duc.  

cea mai frumoasă femeie din lume

(nu sunt eu)

mama spune că sunt genul de femeie care întoarce capul în direcția opusă când vede un porumbel călcat de mașină. când sunt cu tine mă transform în cea mai neajutorată plăpândă firavă jucăușă naivă micuță prostuță finuță. nici tu nu mă crezi, nici mama nu mă crede, nici eu nu mă cred. preludiul e bun. e mereu foarte bun. când sunt cu tine nu apar niciodată porumbei la geam. nici dacă le lăsăm pesmet înmuiat în lapte de țară pe balcon. ultima dată când am făcut dragoste mi-ai spus că semăn cu scarlett johansson, în furoul meu alb, imobilizată, orbită de lumina aia neon kitsch & de prost gust. automutilare emoțională pe repeat. îmi place să mă trezesc prima, să învăț pentru examen cu tine sforăind în fundal. fiecare gest neajutorat plăpând firav jucăuș naiv micuț prostuț finuț. înainte să adormi mi-ai spus mai în glumă mai în serios că iar ai făcut tu toată treaba. și eu, mai în glumă, mai în serios, iar m-am ofticat (cam tare). nu poți vindeca inimi ce nu se lasă a fi mângâiate. mama spune că intimitatea nu se expune. intimitatea mea are gust de pesmet înmuiat în lapte. mai uită-te și tu, te rog, după porumbei.

analiza unui caz practic

frica ta de lifturi comuniste m-a făcut să mă îndrăgostesc. mă ții de mână de la parter până la etajul șapte, palmele îți transpiră, zâmbești tâmp în timp ce degetul mare îmi caută mandibula pe întuneric. se întrerupe curentul și devenim organisme de gestiune colectivă. ne trimitem reel-uri cu alpacale. am senzația că iar confund iubirea cu atașamentul. mă controlez. mă controlez. mă controlez. pe doi octombrie urmează să repare liftul, ai scăpat de-o grijă, urcăm pe scări. not all toxic people are cruel and uncaring. de fiecare dată când mă caut în portofel după poza aia cu tine la adăpostul de câini din varșovia. este o poză reușită. pari fericit. în ziua aia mi-ai arătat cât îi ia unui animal traumatizat să se vindece. aproximativ. copita tăiată a unui cal poate să se refacă complet între nouă și douăsprezece luni. mama spune să arunc portofelul ăsta că din toamna trecută până acuma s-a jerpelit de tot. iau ce este important și restul îi las ei. sortez chitanțe, resturi de tichete compostate, un abonament la unșpe lei de când ni-l decontau. cu poza de la adăpostul de câini din varșovia încă nu m-am decis. mă uit la tine și aștept să-mi vină și mie rândul.