Ionucu Pop – Poezii

Ionucu Pop – Poezii

OCAZIE


De când cu ruptura, de când cu-nțărcatul,
De când mi-am lăsat iară părul a crește
Se face că plouă la trecerea-mi satul
Ocazia mă-ncepe, mă-njumătățește.

Ciudat fel de a-ți strânge răbdări de pescari,
Povești cu rechini, cu pirați și mult pește
Ocazia e sângele județelor tari,
Dar statul la ia-mă nene-nțepenește.

La sensuri, la noduri rechinii-n orașe
cu zâmbetul larg te așteaptă în Golf
cu încă vreo șase priviri rușinoase.

Sau dincolo-n Baie, pirații-n Pasate
Te-ochesc de cum treci pângă Psihiatrie
Te iau din mers, se-ntrec propulsate
pe Baia Sprie.

Cu pirații-i ușor, nu-i de vorbit, că mai sunt babe
cu miros de piaț în descompunere, de tarabe,
asog și chiștocul ce proaspăt s-a stins,
și-s tați, cu mersul lumii-n buzunar
mi-l arată să văd ce departe-s de el,
ca pe un pui de veveriță.

La ocazie cinstită e o mare ș nesfârșită
ruletă cu multe mașini psihopompe
mai ales Duminicile când ești învins. 

Ocazia cinstită, cea prinsă de tine,
Se leagă cuspori și încheagă destine.
Dar simt, azi nu-i ziua în care-o să mor.

Așa am ajuns regele discuțiilor
Ascuțit de-nțelepciunea a sute de șoferi
Ș vai, am prins martori, am prins temniceri

Sau dubioși generoși întorși din occident
ce-mi zic că deschis îs la minte

Am prins amanți tineri ce merg la matroane
cu ani mai puțini ș o sticlă de vin
sau ingineri robotici de prin un sat vecin
sau moșii cu Dacie ce-mi zic să mă tund
sau dubele cu cobăr în care m-ascund
sau la împins mașina pe Gutâiu-nzăpezit
or oameni care-n aceeași zi au murit.

Și cu ocazia în povești de ocazie trecem prin
vămile văzduhului și-ale județelor
oameni nepotriviți în țări nepotrivite

Că față de bus și de tren nu poți
citi cărți nici face teme, proiecte
numai eșantioane, numai minți
sigure pe ele, pe-atâtea subiecte,
ei știu ce-i problema în țară ș-n lume
ș deseori aflu ș tremur din dinți
că ș io-s în ea.
Iar unora le-ajung atâta de drag
și-atâta de tare schimb lumea din ei
că la coborâre-mi iau doar 10 lei.

Dar uneori tac pentru drumul întreg
ș tăcuții șoferi nu îmi iau niciun ban
atunci mă copleșește o mare vină.

Sunt Duminici trudite după meciuri în deplasare

Iar eu tre s-o iau înapoi spre oraș
Cerul de seară începe și tună, ziua se gată
Plouă ș nu te ia nimeni, fecioraș…

Băltoaca din drum iar îmi trece de glezne
Citesc satu-n borna tăcută pe-asfalt
nimeni nu oprește, nimeni nu se-oprește
numa becurile stâlpilor.

Mai îs însă zile când treci drumu și
scoți mâna din jăb din greșeală, poc
opresc trei pe loc și se bat „no, nu zii?”
la unu-i dau tașca să nu fiu escroc
la altu-i dau geaca, și l-altu urc io,
mai bine cu motoru decât pă jo’
și merem coloană de tri pe Gutâi
plătesc, 10 lei pe ghiozdan mai întâi

pe mine dau 5 că nu merit mai sus
și 3 pe giacă, da i-o las, asta este
și plec mai departe către bus
care-i cu totul altă poveste.

………………………………………. 

Pentru cei care trag spre casă
și casa se face că nu te cunoaște

Pentru oamenii înțărcați de sat
și fără permis

Pentru cei ce nu sting durerea rupturii
și stau la ia-mă nene și în vis. 

Vărsați pentru-ocazie un pumn de benzină-ntr-o baltă de mijloc de drum

Și închinați pentru piratul vostru   
și pentru toți care –ocazie cu ocazie-
Au cărat sufletul vostru
tot mai puțin,
tot mai scrum.

ג’יפּ (JEP)

Piratului meu

Nu știu cum îl cheamă pe bietu,

Puțini probabil apucă să-i zică pe nume.

Mie mi-a fost rușine să-l întreb, io nu-s Moise

Ș-oricum te-află el când ești vrednic de-ocazie,

Când până ș inima a înțeles

că nu mai e cale de-ntoarcere.

Am căznit împreună la jugul aceluiași wagen

ș pe 5 locuri

Frății de câte 7 de pe sate

Împlineau

Formule ce nu se repetă

coconi, mătușe, unteși

ceasuri ș ceasuri jumate

pe-ocazionavetă.

Câteodată ne pomeneam doar noi 2, în schimb,

Legați prin instituția imperială a autostopului,

de-mpingeam la munte pe geruri oarbe,

eu cu șoferul ocazia.

Îl cheamă lumea după numărul de înmatriculare,

JEP

Un rechin cu Passat,

Rar, dar era când ne nimeream trei –

Nevoia când mâna cu noi vreo curajoasă

mătușă sau fată

la care JEP era obligat contractual să se dea.

Mă simțeam complice,

Cu femei se muta din cârcă-mi

Jugul atenției,

Nu-i era jenă de mine jepului.

La gropi de Gutin ne săltau cruciulițe

Pe muzică populară din casete

Cu povești de trecut Mara, Iza ș Săsarul.

Fie

că lucram la scaune în Sighet,

Sinistrat la secția mulate SIGSTRAT,

O vară întreagă, să cunosc greul plătit,

JEP m-a văzut din sens, la castani,

cum m-am descurcat la debutul în piața muncii,

curs ș examen de vară.

Piața, altceva decât piațul

În acela am fo debutat cu fructe ș horincile lor.

Că greu neplătit cunoșteam din agricultură,

pomicultură, gaming, zootehnie ș-un

miez de silvicultură –

De-acele ce nu se trec în CV

eventual se mai citesc în pălmi.

/Sau

în weekenduri din Baia Mare întorcând

acasă 4 ani de Șincai,

ș nenumărați de litere clujene

Cu ocazie la catedrală când Dumnezău cu mila

Adică Des

Că-s din Desești

Mi-l câca în parcări d-ingă sensuri pă JEP

Pișpirel Ițâpuc cu ochi cenușii

În lung voiaj aproape zi de zi 

pe al 18-lea Drum al Nației

Baia Mare – Sighetu Marmației.

Însă posesia nu-i de bizuială,

Ș alți rechini, cu 8 locuri, mai completau cu mine

Alteori io nu eram cel singur

Ci cu cel mai bun prieten ș-asta se cheamă victorie

Bună captură de umplutură

De alimentam Luntrea cu Lei destui să se urnească

pluta din loc

ș cu el în spate ne bufneau întruna râsuri oprite

de observații etnologice de insideri

că ș asta capeți ș asta ascuți

când satul te-nțarcă.

Veneam într-o vinere sară de iarnă

Dând colțul de pe Luminișului

Pe Electrolizei dând colțul

Pe Baia Sprie, la catedrală.

Veneam ca sugaciu

Pe strada din acte Vasile Lucaciu

Sub bustul lui Goga

cel ce suia pe perete

ș te mușca de urete.

Da n-am apucat să ajung către sens

Că de la boli infecțioase din mers m-a luat

optariul roșu – cu mine cu tot cvasi-plin

Competiția piratului meu preferat.

„Haida iute că ne păzâm”

Răsuna de pe ușa deschisă-n mișcare

Ș-am suit.

Ș-o dat talpă trecând pe galben de-amurg în flăcări,

Telefonul șoferului se aprinde în bord

Suna întocmai triagrammatonul

Bă! – „JEP” ecranul ne vibra.

Răspunde șoferul la nici1 km

Deja de la locul grăbitei fapte.

Ș-o voce furtunoasă

nici subțire nici groasă

o fulgerat:

„Bă, futu-ți Soarele tău

mi-ai luat pletosu’!”

ș-o-nchiss.

mi s-o umplut răsuflarea de voioșie.

Habar nu aveam că voiam a fi vrut.

Ș că am fost văzut.

iar drumul pe Gutâi înserat îl pluteam.

Dar poate așa se simte când trădăm din fugă

fără să știm,

Când ne pescuiește celălalt.

Că de eram Om

Și de-i aveam Numărul

Pe loc trebuia să strâg

să îl pun să oprim

sau Să sar din optar

Ș să-l sun – să îi zic

”JEP pitic,

Hai ie-mă din stație de la Ramira”.

Sau poate așa se simte când suntem

Chemați pe nume, izbăviți prin surprindere,

Păziți și-n urma drumurilor la nimereală

umblate obosit și-n amețeală

ușor de rătăcit Ș rău asfaltate.

Doriți, nedoriți, contează că ajungem

mintenaș acăsucă,

ș-am ajuns.

RÂSUL DIN GUTÂI


Cu perele de iarnă o rece zi de piaț
de n-am vândut în Baie nici gaura din maț
când noaptea se născuse în lanțuri pe Gutâi
noi ne-ntorceam spre casă pe viscolul dintâi

Cu tatăl meu ce mână mașina prin omăt
Și cu bunica-n lână tăcând în spate hăt
lăzi pline degerate de peste Deal aduc
În cobărul cu beznă de Dacie papuc

Drumul dormea-n ninsoare beteag și sfredelit
eram micuț în față și-n suflet terfelit
Meream vreo patru curbe aveam până la Han
Șase până la Creasta iernosului vulcan

Două până la crucea unde întorci obrazul
Două pân’ la mormântul lui Pintea Viteazul
Când luna prăpădise tot norul de pe Deal
Și-n cobăr în răcoare se-aprinse un portal  

Iar cerul nu primește din loc să ne îndrume 
Cu stele înălțate din nea de altă lume
Motorul și răsuflul intraseră-n zugrum
și drumul încetase să se numească drum

Tăceam tăcea păpucu și tremuram din cioante
Licheni de gheață ferigi crescuseră din jante
Au șuierat vârtejuri de fulg mășcat și rar
Lumină laie blândă ne clipocea din far

Casc ochi – și din nămeții de margine – un piept
Iese ca din prăpăstii urnite-n gol – pe drept
Felină tainică din poarta unui regat de pin
Pășea prin fața noastră linxul de pe Gutin

Un râs de iarnă aspru și vechi de zile ca un
crai uzurpat din creste răpunător de faun
cu barba-n simetria dintr-o săcure dublă
cu vârfurile-urechilor plecate-n simț el umblă

Nu auzeam nici gânduri și nu erau culori
Și nici n-a râs cu ochii de linx cei sclipitori
Pribagul învălit în cergă imaculată
Părea decembrie însuși al bungetului tată

Nu noi meream acasă nu noi treceam un munte
Nu ruta noastră ruptă era singura punte
Ci râsul care știe ce draci îs în ce părți
Trecea podul la mejde la care n-avem hărți

În lontru numai capul meu mic se mai clintea
Mă uit la tata – ochii-i sorbiră câte-o stea
ochii-acei din clipa când simți pe spate pene
și-o mână delicată și o păre’ de gene

Mie ca-n fața lunii rănite pe pământ
tot sângele tot corpu-mi ațâță-un jurământ –
Și cum portalu-n cobăr deschis se învârtea
Bunica-ntinerită cu ochi de ger sclipea

În peștera păpucului pereții se-ncrestau
Cu o poveste veche cu colții lungi ce tau
Și ai tăiat-o-n neguri mai mare-ntre feline
Tăt El ce-o făcut cerbul te-o mai făcut pe tine?

………………………………………………..

Noi ne-ntorceam spre casă pe viscolul dintâi
Pornit a doua oară de râsul din Gutâi
Și ninge peste-urechile craiului din surghiun
Ca-n primul vis din vară cu noaptea de Crăciun 

Echinox

Echinox este revista de cultură a studenţilor din Universitatea „Babeş-Bolyai”. Apare din decembrie 1968.

Articole similare

Poezii – Simon-Gabriel Bonnot

Poezii – Simon-Gabriel Bonnot

Rubrica Cercului de Poezie Nordică DiktLek

Rubrica Cercului de Poezie Nordică DiktLek

Ana Bănică – Poezii

Ana Bănică – Poezii

Demeter Arnold versei

Demeter Arnold versei

Cel mai recent număr:

numar litere sidebar

Discuțiile Echinox

Cel mai recent număr:

numar litere sidebar

Abonează-te la newsletter

Facebook

Parteneri

Facebook