Pe mine mă cheamă Andlei, așa zișe mami să spun la educatoale, când te-ntleabă doamna cum te cheamă, să spui Andlei și pe mine mă cheamă Andlei și am şinşi anişori, da, sunt băiat mare, așa zișe bunica, că se uită la teveu și zișe să mă duc de la teveu că sunt băiat male și eu mă duc în camera cealalantă, dar io nu vleau să mă duc, vleau desene, da’ bunica nu dă desene când se uită ea la teveu, da’ io mă duc în camera cealalantă, că-mi dă plăjituli și suc și mie place plăjituli și suc, place, că fac bulta mare și place, pe tine cum te cheamă, Elika, așa spui tu că cheamă pe tine, Elika, mami zișe să mă joc cu copiii la gladi, da’ să fiu cuminte, să nu lovesc copiii la gladi, că copiii la glădi se joacă flumos și e plietenoși, nu plicep ce e aia plietenoși, da sună a moși, așa zișe buni la oameni, au scumpit mâncalea, mu-le muma-n cul de moși, așa zișe buni, nu plicep cum volbește cu teveul, că teveul nu volbește cu buni și nu plicep ce caută mami în cul, că acolo nu flumos, așa zișe mami, nu volbi urât, da’ de ce buni ale voie să spună cul și eu nu voie să spun cul, cul, cuul, cuuuuul, cul e flumos, nu ulăt cum zișe mami, ce știe ea, mami e ploastă, așa zișe tati la mami când tati vlea să se ducă mami la camera cealalantă, că tati zișe hai că doalme și mami zișe nu doalme și tati zișe ești ploastă, că doalme, dar io nu dolm și mami, mami cântă frumos, face așa: ah, aah, aaahh, și tati cântă și el, zișe așa, da, așa, e melodia cale place la ei, mie place altă melodie, na, na, na, mică, așa și-așa, și fumul se lidică, așa și-așa, ziua de dincolo de ieri am luat o pasăle de pe dlum, nu mai zbula și am dus-o lu mami și mami a luat apă ocsigenală și a dat acolo, dar pasălea nu mai zbula și mami a apucat de gât la pasăle și a dat așa spre dreapta, tare, și mami a zis că e în lumea păsălilor acum, că a elibelat-o, da’ io plângeam că pasălea nu mai mișca, da’ m-am buculat apoi că pasălea e în lumea păsălilor, cu mami și cu tati ei acolo și și ieri am văzut o pasăle plinsă-n gard la moș Gheorghe, afară, și și am ajuns la pasăle și am luat pasălea din gald și și am stlâns și eu gâtul și și am dat sple dreapta, ca mami, și pasălea nu a mai mișcat și eu am lâs, am zis că pasălea e acum cu mami și cu tati ei și am mers cu pasălea la mami s-o înglopăm, că așa a făcut mami și cu pasălea de dinainte, de a plecat la mami și la tati ei și mami a înglopat, da mi-a zis să nu mai iau păsăli moalte de pe jos să le înglopăm, eu n-am pliceput, că pasălea din gald nu era moaltă, da’ acum e cu mami și cu tati ei.

–   Doaaamnaaaa, Andrei a făcut rău la o pasăre, doaaamnaaa! A bătut o pasăre. Și a îngropat o pasăre cu mami lui.

Doamna, doaaaamnaaa, Andrei rău. Doaaamna, sări un altul, Andlei e climinal. Și altul.

Jucăriile zburau din direcția copiilor spre Andrei. Copilul s-a pişat pe el și-a început să plângă.

–   Nu mai aluncați! Doale! Nu mai aluncați!

–   Copii, nu mai aruncați cu jucării, veni și vocea educatoarei. Nu e frumos să vă loviți între voi.

Apoi un:

–   Andrei, hai cu doamna să mergem pân-afară.

Și ușa s-a închis, lasând în urma lui o dâră de pișat.

Cei doi au ajuns în biroul directorului.

–   Andrei, poţi să-mi spui un secret, dar să-l ştiu numai eu?

–   Da, doamna!

–   Andrei, spune-mi mie, ai omorât tu pasărea sau ai auzit de la cineva povestea asta?

–   Doamna, mami a zis că că se duşe la mami şi la tati lui, că-i mai bine acolo.

–   Andrei, tu vorbeşti acum de pasăre?

–   Da, doamna, de pasăle, spuse convingător.

–   Andrei, dar pasărea asta era vie?

–   Pasălea era plinsă în gard, doamna, era plinsă în gard. Io am dus-o la mami şi la tati ei, şi coborî vocea, cu bărbia uşor tremurând.

–   Deci nu era moartă, era prinsă în gard. Păi şi era rănită? Mai putea să zboare?

–   Doaaamna, eu nu ştiu. Doamnaaaa şi începu să plângă. Cu sughiţuri. Îşi strângea degeţelele în poală şi se juca cu ele.

–   Andrei, uite, eu o s-o sun pe mama ta să vină până aici şi o să vorbesc puţin cu ea, nu-ţi face griji, bine?

–   Doaamna, doaaamna, da să nu spuneţi lu’ tata, că mă bate.

–   Stai liniştit, Andrei, o să vorbesc doar cu mama ta.

Doamna educatoare a găsit-o pe mama lui Andrei în grupul de WhatsApp. A deschis o conversaţie privată şi a întrebat-o dacă poate ajunge la grădiniţă, c-au ceva de discutat urgent. Mama lui Andrei i-a confirmat că ajunge în 10 minute, că nu stă departe.

Doina intrată pe hol l-a văzut pe Andrei în capăt, lângă biroul directorului. Stătea spăşit, ca dup-o boacănă, bălăngănindu-şi picioarele pe sub banca de aşteptare.

–   Măi mamă, ce faci aici, ce s-a întâmplat? Şi de ce eşti ud? Ai făcut pe tine?

–   Au aluncat copiii cu jucălii în mine. Că Elika a zis că am omolât pasălea. Şi băieţii au zis că sunt băiat lău şi au pâlât la doamna. Şi au aluncat cu jucălii. Dulut lău.

–   Cum e posibil aşa ceva. Unde e doamna?

–   A intlat acolo. Şi arăta spre clasă.

–   Mai stai aici puţin, Andrei, bine? Mă întorc imediat şi-a plecat vizibil enervată de situaţie.

A deschis uşa clasei.

–   Doamnă, dar chiar eşti nesimţită? Mi-ai scos copilul pe hol, în frigul ăsta?! Îl mai şi vezi c-a făcut pe el şi te faci că plouă? Dacă se îmbolnăveşte mi-l faci tu bine? Ce-a pătit? De ce nu e în clasă cu ceilalţi copii?

–   Staţi puţin, ies imediat să vorbim.

–   Şi cum de i-ai lăsat pe mucoşii ăştia să arunce cu jucării în Andrei? Ce v-a făcut mă, v-a înjurat? V-a bătut? De ce aţi aruncat cu jucării în el? Lasă că vorbesc eu cu părinţii voştri! Dacă nu sunt în stare să vă educe, vă dau eu educaţie să vă sară pe nas!

În clasă s-a lăsat liniştea. Doamna s-a ridicat şi-a ieşit, nu înainte să-i anunţe pe copii să se joace în linişte până se întoarce ea.

–   Doamna Tomescu, copilul dumneavoastră i-a povestit Erikăi c-a omorât o pasăre. C-a luat-o de pe gard şi-a omorât-o, să ajungă la mama şi la tatăl ei, c-aşa a auzit de la dumneavoastră. Comportamentul lui nu este unul sănătos, nu poate să vorbească aşa cu ceilalţi copii şi, mai ales, nu poate să facă aşa ceva. Acţiunea lui reprezintă o problemă psihiatrică şi, din păcate, sunt nevoită să vă informez că este necesar să-i faceţi un control medical.

–   Ai vreo specializare în medicină? Cum poţi tu să vorbeşti aşa ceva de copilul meu? Îl cunoşti? Ştii tu cum se comportă el zi de zi? Ce face acasă? CE pasăre, despre ce pasăre tot vorbeşti? A adus acum câteva zile în casă o pasăre care era lovită în piept, avea rană, în curgea sânge şi, şi a murit. Am îngropat-o împreună. Ce atâta caz.

–   Nu cred că ne referim la aceeaşi pasăre. Copilul dumneavoastră a spus că a prins o pasăre care era pe un gard şi a.

–   Nu ştiu doamnă de nicio altă pasăre, aţi luat-o razna?! revenea la limbajul formal. Poate şi-o fi imaginat. Sau poate c-a visat. Haideţi la el să-l întrebăm.

–   Nu consider că este cazul să vă supuneţi copilul la încă un stres, mai ales că.

–   Păi nu vreţi să aflaţi adevărul, ce facem aici, ne jucăm pe timpul nostru, c-aşa vrem noi? Nu ne mai putem face meseria, să predăm şi noi, că ne împiedicăm în poveşti d-astea. Auzi, să-l duc la psihiatru! Dar tu eşti sănătoasă la cap? Hai la el!

De la mijlocul holului Doina, mama lui Andrei a început să urle.

–   Andrei. Andrei! I-ai zis tu lu’ doamna c-ai omorât o pasăre?

Copilul s-a blocat. A încremenit pe banca de aşteptare, cu mâinile prinse în poală. S-a pişat a doua oară pe el.

–   Zi, copile! Zi, că-mi mănânci zilele. I-ai zis sau nu doamnei c-ai omorât o pasăre?

–   Doamnă, haideţi să ne liniştim puţin, nu cred că e cazul să.

–   NICIUN ne liniştim, dar credeţi că suntem proşti sau cum? Venim când vreţi dumneavoastră, facem ce vreţi dumneavoastră, cumpărăm caiete şi gume şi plastilină şi morţii mă-sii, că ne cereţi toate căcaturile şi la o adică ne chemaţi când vreţi, că nu sunteţi în stare să gestionaţi o situaţie. Zi, mă, i-ai zis sau nu c-ai omorât o pasăre? Las că te spun eu lu tac-to, să-ţi arate el.

Moment în care a început să plângă şi mai tare.

–   Nu mă şpune, nu mă şpune. Am gleşit, am gleşit. Nu mă şpune, nu mă şpune. Şi s-a aşezat în genunchi în faţa mamei, cu mâinile împreunate a rugăciune. Aşa cum o făcea seara înainte de culcare.