bayesian nights

o rețea wifi îmi sugrumă ultima privire pe ziua de astăzi

încolăcit de plapumă în poziție fetală

genunchii îmi trosnesc în do minor

primele tale amintiri sunt în kaufland

între dinții tăi e o eternitate marca colgate

nu poți vedea prea multe culori în jurul tău fără să îți iei copyright strike

nu poți simți fără un abonament valabil pe minim 33 de zile

prescripția pentru depresie nu va fi niciodată a ta

e un bun comun, o utopie în miniatură

începi să uiți oameni ca parola de pe insta

intri în outage-uri periodice inexplicabile

1 milion de utilizatori au murit singuri

1 milion de gânduri au fost arse în uleiul refolosit de la kfc

sociopatia se adună în stil fibonacci

rânjetele masculine rămân suspendate în aer ca rachetele space x

singurele lucruri ce rămân în urmă sunt urletele noastre

dungi pe cer cu gust de vată de zahăr

tensiunea dintre adevărurile proprii și ușa de la scara blocului

distanța dintre acoperiș și versurile acestea

rudenia prin alianță dintre restanța de la facultate și cea de la administrator

dar tu, tu nu pleci nicăieri

tot în kaufland ai rămas

cu mâna lui tati în mâna dreaptă cu un kinder în mâna stângă

un soldat din 2003 gata de asalt

un coridor lung în fața ochilor cu rafturi neclare

niște păpuși dezmembrate sub bocancii primiți de la moșu

erai gata, puteai îmblănzi orice vulpe

lumea era a ta

aomame

pauza dintre două strănuturi

vise cu spotify crackuit ca ajutor solemn

nu facem traduceri decât în limbi moarte

somn ușor șinei de tren din stânga

soarele apune pentru orice imagine palpabilă

un suflet rabatat la jumătate de normă

cârlig înfipt în orbit mestecat

parfum scump primit cadou

critica unui status quo pe scaunul de birou

te-ai urcat pe dealul din windows xp

asculți jazz în căști de când ai început să citești haruki murakami

în pozele tale se simte transpirația de pe degete când le-ai luat

intruziunea realității beyond the shutter speed

un kindle pus ca semn de carte

un laptop închis pe care îți pui caietul când scrii

fluviile nu pot fi dezamorsate

lacrimi de crocodil cad pe trepte vopsite în roșu aprins

de când empatia s-a dat pe mute until you change it

ți-a întârziat plata în zâmbete și suni la avocat

abonatul momentan linge adidași air jordan

mesajul ți-a făcut poftă și comanzi un situationship pe tinder

*free delivery*

siri, bring me the horizon

the horizon is currently unavailable

ne-am scos capul prin gaura de ozon să respirăm galaxii

un moise modern privind spre pământul făgăduinței

urechile țiuie și îți curge nasul

ai alergie la praf cosmic

devii un personaj bolnav din lovecraft

din țărână în hârtie galbenă

ecrane murdare și postări pinterest

ce alunecă în fibra optică de lângă canalizare

și se nasc în timp record

nanomanifest

ești tu – te-ai încolăcit în mărirea de salariu și defilezi pe stradă neatins/ă

înghiți o pastilă când primești notificare că ești employee of the month

tablou turbocapitalist făcut după ora 5

e greu să pictezi o întârziere de tren fără să îți spargi ceasul de mână

primit la majorat pe lângă pliculețele notate meticulos ajustate la inflație

distanța dintre doi stâlpi cu afișe politice e mai mică decât cea dintre tine și vecini

e un drum pe care nu îți vine să faci jogging dimineața

o întâlnire cu hr-ul pe care trântești un sticker smiley face

ca pe ghiozdanul din liceu cu i hate people mereu asortat cu converșii la reducere

știu că vrei politici de nu-mă-uita

un realism personal, gata de împachetat

35 de ani de capitalism și îți pușcă o venă în cap

35 de ani de moarte latentă

un șofer de bus care se dă jos la capăt de linie și se uită la trafic 5 minute

o privire nostalgică cu doi iriși oglindă fumurie

prin care discerni două cărucioare de bebeluș și un singur loc special în bus

lăsăm meritocrația să ia decizia thank you usa

ușa se închide