cluj nu este oraş: cuvânt înainte

cluj nu este un oraş
e o promisiune făcută pe ascuns
când îți dai seama că nu vei mai fi privit la fel niciodată la tine acasă
sau poate când ți se spune pentru prima dată că e singurul loc unde tu decizi cine eşti
sau poate când îți e ruşine să mai faci contact vizual cu oamenii care ți-au făcut rău sau care ştii
că vor să îți facă rău
o promisiune uşor de făcut unui copil de 17 ani care abia descoperă ura de clasă şi plăcerea
vinovată din a-şi valida disforia de gen

cluj nu este un oraş
e vestul autohton
un fel de vis compensatoriu
răul cel mai mic pentru că e răul cel mai altfel
nu e iaşi pentru că măcar se preface că îi pasă
nu vrea să fie bucureşti de dinainte să fie cool
nu e galați sau piatra neamț sau roman sau satu mare sau suceava sau craiova pentru că există cu
adevărat
şi cu siguranță nu e oraş pentru că aici nu te poți simți singur

am ajuns la cluj
cel mai mic rău
puțin mai multă empatie parcă
până am dat de primul xerox şi un prieten a fost hărțuit sexual de un bărbat
aceleaşi probleme scrise cu alt font
acum ne plângem de milă în helvetica şi tnr 12 standardizat şi nu în arial, calibri şi comic sans
sună altfel, dar e acelaşi lucru cumva
cluj nu e un oraş

e o comună cu multe case abandonate
şi wifi surprinzător de ok
o gură de aer atlantic în climă incertă
visul meu, exact ce îmi doream
singurul loc din românia unde am o şansă
unde poate o să plâng cu un microfon în mână
şi nu o să râdă nimeni
puțin mai multă empatie parcă
dar cluj nu este oraş

cluj nu este oraş: edificii

clujul nu a fost construit pentru oameni
prea multe edificii
prea puține motive să ne ataşăm de ele
prea puțin seamănă cu locuri pe care le-am putea numi acasă

uneori ne adunăm mai mulți oameni în acelaşi loc
şi devenim aproape auto-suficienți
un sentiment de comunitate
care vine în valuri
şi se sparge de
fațade pictate în culori discordante
inundă piața unirii
şi ne împrăştie la loc

eram la o trecere de pietoni când cineva m-a ajutat să înțeleg de ce suntem aici
‘asta e românia mare
asta nu e românia
suntem în cluj’
şi totul are puțin mai mult sens
cluj e un fel de el dorado al nostru
adică nu există şi doar trăim un miraj colectiv
şi ne chinuim să îl construim din amintiri care nu au avut loc

un ne-oraş invizibil doar pentru cei care vor să trăiască în el
cei care au ridicat fațade colorate prost
şi care au construit edificii fără nume
pentru că asta credem că trebuia să fie aici, unde nu era nimic

cluj nu este oraş: loc de iubire; sau, valentines înseamnă că urăsc pagina
@iloveyouclujoficial

eşecurile mele sunt doar alt fel de a merge înainte
astăzi e despre paşi prin centrul oraşului
făcuți din inerție
un alt fel de dragoste
un alt fel de a înțelege trei cuvinte simple
loc de iubire

am spus deja într-un poem care nu e public că există diferite feluri de dragoste în cluj
există şi diferite feluri de eşec, evidente şi de nenumit
totuşi acolo şi dureroase

nu ştiu dacă şi azi e un fel de eşec
sunt singur şi nu cred că asta e ceva greşit
respir puternic
un aer ascuțit şi dureros
poate un început de răceală sau un alt fel de dragoste

învăț în fiecare zi ce înseamnă
iloveyoucluj
prea puțin oficial totuşi
cred că am descoperit un nou fel de ataşament
definit de sentimente incerte
nu frică de necunoscut sau dragoste pentru familiaritate
valentines day în circumstanțe tipice
mă gândesc la dragostea platonică şi înțeleg că nu e suficient pentru toată lumea
poate nici pentru mine

am scris prea multe poeme de dragoste
când nu eram îndrăgostit
am învățat ce înseamnă iubirea romantică performând-o prost
şi nu vreau să arat asta altor oameni
de asta suntem toți în cluj astăzi
îndrăgostiți în diferite feluri
de diferite lucruri
şi nu cred că suntem sinceri

cluj nu este oraş: florida killos; sau, un miros foarte specific

poate nu e corect ce fac acum

rămăşițe din prea puține persoane
în camera mea de aici
şi cel mai des eram prea puțin sincer cu tot ce simt
pentru că abia acum îmi dau seama că nu ştiam ce înseamnă să fiu sincer

foarte des acelaşi impuls să scriu un mesaj
în care cer un minim de milă
să văd câte corpuri se pot conforma cu nevoile mele autentice de a plânge la comandă
şi niciodată nu îi dau curs pentru că îmi e frică
în egală măsură
să fiu o persoană rea
sau să mi se demonstreze că poate partea mai puțin sinceră din mine are dreptate

rămăşițe din tine, de exemplu,
există acum între buzele mele
şi mă fac să mă liniştesc într-o perioadă de prea multă tensiune
ai fost aici recent, nu doar tu, dar tu în primul rând
mi-ai spus că sunt o persoană bună pentru anumite principii morale
şi asta a însemnat că o să îmi rămâi în minte
din nou, nu doar tu, altcineva de asemenea
şi altceva, care pare să ne lege tot mai mult deşi poate nu avem nevoie de asta cu adevărat

faptul că mereu sunt vag când scriu e în egală măsură
un defect profesional
şi simptom pentru anumite traume din trecut
deşi am învățat să iubesc asta la mine,
mai vreau să învăț ce iubeşti tu la tine
şi poate asta mi-ar fi suficient pentru un timp

rămăşițe din mine probabil există şi în camera ta de acum
ți le-am oferit cu grijă şi prea puțin interes
nu ştiu ce înseamnă să fiu apreciat cu adevărat pentru că am prea puțină încredere în mine
tu nu vei schimba asta
şi mă bucur cumva
cumva nu
şi asta îmi spune că mă apropii iar de un mine autentic
ceva superb
dar nu chiar

cluj nu este oraș: aproape antecedente

am ascultat candyboii pentru prima oară
într-o cameră care nu era a mea
cu persoane pe care trebuia să le urăsc
şi mi-a plăcut şi a fost bine

am băut mult bacardi pentru că simt o legătură între mine şi consumul de alcool
sunt din iaşi şi uneori trebuie să performez asta
deşi poate mă doare şi poate mint, dar trebuie
mai ales când îmi reconstruiesc viața

nu am vorbit pentru prima oară despre lucruri care mă interesează
dar am fost ascultat pentru prima oară de oameni pe care îi interesează
şi poate că asta este un semn că există ceva important în cluj
dar poate că nu există nimic şi poate doar toți ne prefacem că există

în mod normal ăsta e versul în care întrebam ce facem cu singurătatea din cluj
nu este o ocazie normală sau un poem normal, nu ştiu să mă orientez exact,
am pierdut nordul pentru prima dată în 22 de ani şi am ajuns să scriu catrene
nu ştiu ce să întreb de singurătate pentru că am pierdut-o din vedere, acum nu voi mai fi singur

şi poate e şi asta ceva de jelit