Categorie: Proză

Felix Nicolau – Pe mâna femeilor (fragment I – cap. XII)

Capota XII Uscăciunea . Moartea Minei m-a surprins scriind o cerere de scoatere de la întreţinere pe perioada verii. Eram în bucătărie, ştii, la măsuţa aia împletită. Nu ştiu cine dracu o acoperise cu muşamaua verzuie stropită toată cu căpşune…

Octavian Soviany – Viața lui Kostas Venetis (fragment)

După ce îşi adună într-o tipsie grea de aramă obolul de mărunţiş, Abdulah (aşa îl chema pe bătrânul îmblânzitor) mă duse într-o cafenea din apropiere şi începu să mă iscodească. I-am spus că sunt un orfan, pui de grec lepădat…

[1987] Gheorghe Crăciun – Cine eşti tu? (proză) [goldmine]

Ceea ce reuşesc să-mi reprezint cel mai bine sunt gesturile, mişcarea nervoasă a mâinii care saltă pe umăr cureaua genţii albastre. Şi asta, dar şi paşii, mersul, aşezarea pe scaun, pe scaunul acela de benui late, împletite, de pânză, şi…

Rosa Liksom: Mielőtt ez a bórzalom

Mielőtt ez a bórzalom bekövetkezett, mi tejjesen nórmális életet éltünk. Úgy, ahogy a hétköznapi emberek élnek belé a világba. Dólgoztunk. Én az acélgyárba (Outokumpu kampeni! Talán hallottak már róla), a nejem meg a hivatalba. Eggyütt mentünk dólgozni, és eggyütt jöttünk…

Kari Hotakainen: Túl az óperencián

Amikor egy gyerek meghal, mi marad utána? Egy lapát. Amikor a favágó meghal, mi marad utána? Az erdő. Amikor az utcaseprő gép vezetője meghal, mi marad utána? Az a pörgő-forgó kefe a gép orrán. Amikor Apa meghal, mi marad utána?…

Dumitru Bădiţa – INVITAT LA SĂVÂRŞIN

Volumul Invitat la Săvârşin a apărut recent la editura Casa de pariuri literare. Mai multe informaţii aici. /// am fost în  tabăra de poezie de la săvârşin,  undeva pe la începutul lunii septembrie. când am ajuns, organizatorii mi-au comunicat că…

Roxana Hăloiu – Pe când eram soţia lui Iuda

Pe când eram soţia lui Iuda Stăteam de vorbă cu Iisus. Eram la „Cina cea de Taină”, iar Iisus işi rupea din trup şi ne dădea să bem din sângele lui: – Luaţi, mâncaţi, acesta este trupul meu… Eu şi…

Esteban Vihaio: Szeretett testvérem

Amikor gyerek voltam, a testvéremmel játszottam. Felmásztunk egy négyemeletes lépcsőház tetejére – szürke kabát volt rajtam, ő pedig csak egy pulóverben jött ki, mert soha nem volt fázós – aztán kikapaszkodtunk, a világ fölé. Két vékony, de erős drót feszült…

Gábor Lajos: A nap lánya

A hajnali, csípős szél belemart Péter arcába, ahogy leszállt a hatosról. Nyakát behúzta ágaskodó gallérjai mögé és kezét posztókabátja zsebébe rejtette, mintha csak annak mélységét próbálná kikutatni. ’Már megint hétfő…’ fordult meg a fejében, miközben hónalja alá dugta az öregúr…