La întâlnire cu Micul prinţ.
“(…) este cea mai elegantă poveste pe care o cunosc. Micul Prinţ e povestea-parabolă a unui om care îşi confesează cu regret singurătatea.” (Carmen Lidia Vidu) Mi-am amânat mai mult decât îngăduit momentul scrierii acestui articol. Deja începea să…
Domnului profesor cu dragoste @ Brăila [teatru]
Cred în publicul tânăr, în deschiderea lui mult mai mare faţă de cei care se indignează când văd un umăr dezgolit sau un cuvânt mai “dur.” (Horia Suru)[1] Pe Horia Suru (http://www.horiasuru.ro/) îl ştiam din anii de studenţie,…
Takeshi Kitano şi florile sale de foc
Hana-bi (花火) este termenul japonez pentru „artificii”, care literal s-ar traduce în limba română drept „flori de foc”. Aidoma artificiilor care înfloresc pentru câteva secunde în înaltul cerului şi apoi se topesc în văzduh par a fi şi personajele lui…
A10TIFF (Încheiere)
În cifre. 10 zile cu 23 de proiecţii şi 30 de filme văzute (incluzând scurt-metrajele); cine-ştie-câte ore petrecute în sălile de cinema şi multe altele între filme, pe drumuri, la ceai (musai să şi numesc vedeta: Oriental Tchai din Zorki…
A10TIFF – Fratele
Dintre cele două sute de filme din cadrul festivalului, poate că opţiunea mea spre un film “cu fotbal” poate părea ciudată. Dacă este aşa, atunci astfel de alegeri ciudate aş vrea să fac şi pe viitor. Fratele a fost propria…
A10TIFF – Potopul
Am avut trei filme preferate pentru competiţia de la TIFF. Niciunul nu a câştigat. Măcar Oxigen a primit Premiul Publicului: bine-meritat, dar total neaşteptat luând în considerare reacţiile sălii la diverse proiecţii (trebuie să mă repet: se pare că nu…
A10TIFF – Preludiul
O conversaţie care durează cât un film. Sau un film cât o conversaţie. O singură dublă. Cam aşa cum ni se întâmplă în viaţa de zi cu zi, trăind de fiecare dată în secvenţe unice. Cu ezitări, greşeli sau reuşite,…
A10TIFF – Oxigen
Inspiră. Expiră. Doare? Doare fiecare secundă? Probabil că nu. Evitând căderea în melodramă (mai ales pentru că şi filmul de faţă se foloseşte de această abordare), gândesc totuşi că noi, cei pe care nu ne doare, murim oarecum mai în…
A10TIFF – Jiro visează la sushi
Două lucruri m-au îndemnat să merg la Jiro visează la sushi: primul ar fi acela că îmi plac documentarele, iar al doilea, nu foarte greu de ghicit, este pasiunea pentru arta culinară japoneză. Dacă la început nu reuşeam să mă…
A10TIFF – Pina
Nu ştiu de ce am tot amânat să scriu despre Pina. Doar era filmul pe care îmi dorisem cel mai mult să-l văd la TIFF anul acesta. Poate tocmai de-asta. De altfel, a fost şi momentul care mi-a dat cele…
