Role playing cu Domnica Drumea și Marin Mălaicu-Hondrari
Văd scrisul, atât de proză, cât și de poezie, ca pe unul dintre acele jocuri de role playing, în care îți asumi un personaj, îți stabilești un punct de pornire și un scop/ o destinație și apoi încerci să-ți dai…
La un an distanță: debuturi poetice
Anul 2015 a continuat fenomenul – început de ceva vreme – care presupune anumite mutații ale așa-ziselor nuclee culturale. Dacă accesul la literatura aparent hiperdemocratizată prin emisiuni ca cea a lui Dan C. Mihăilescu ori prin publicații online precum Cultura,…
Cărțile de poezie ale lui 2015
2015 cred că a fost incredibil de favorabil pentru poezia contemporană românească, astfel încât îi pune în dificultate pe criticii aflați în postura de a alege cartea anului, mai ales că nici nu se poate pune problema celor mai bune…
Poezia trece pe la Bistrița
Scrisul ca terapie. Scriu în jurnal ca să înving depresia post-poezia-e-la-bistrița. Mai sunt mulți în aceeași situație. Ne-am și făcut un grup de suport, ceva asemănător Alcoolicilor Anonimi. Organizăm o dată la două săptămâni ședințe pe skype, în care fiecare…
Vocea din cealaltă cameră
Asociez ultimul volum de poezie al Domnicăi Drumea, vocea (Charmides, 2014), cu imaginea autoarei stând pe balcon, la etajul 4 al Hotelului Coroana din Bistritz, și fumând. Sau cu imaginea Cristinei, personajul din Lunetistul lui Marin Mălaicu-Hondrari. O femeie ce…