Etichetă: oana furdea

Meritul tehnic şi meritul artistic al contorsionismului stilistic @ T. O. Bobe

Un lucru pe care paradigma actuală l-a proclamat cu vârf şi-ndesat, pe toate palierele culturale şi artistice, e, cu siguranţă, faptul că se poartă retro. Sub aspect literar, ce poate fi mai retro decât un autor cu o configuraţie romantică…

Je ne sais quoi, dar bănuiesc @ Augustin Cupşa

  De voie, de nevoie, o să-ncep cu un extras din Idiot’s inventory of … (fireşte, vărul obscur al lui Idiot’s guide to…). Săptămâna aceasta, despre truisme „cronicăreşti”: e-o treabă ingrată să scrii cronică de întâmpinare, dar cineva trebuie să…

Will Self-ish?

. Inscriptibilă într-o proză cu influenţe asumate din Burroughs şi fiind totodată marcată de un raport de filiaţie cu satira swiftiană, opera lui Will Self este pe drept cuvânt catalogată ca fiind transgresivă, fără însă ca frecvenţa în opera sa…

Toţi sunt îngrijoraţi de soarta rinocerilor… @ v. leac

Toţi sunt îngrijoraţi de soarta rinocerilor, dar şi păduchii laţi sunt pe cale de dispariţie Eşti blocat în maşină cu rudele logodnicei părăsite în faţa altarului de fratele tău? Vorbeşti la telefon cu mama câteva zile după ce ai fugit…

Sylvain Chomet – prestidigitaţii vesele şi triste @ retrospectiva Anim’est Cluj

Un iluzionist intră într-un bar scoţian şi vrea să îşi comande un whisky. Neavând bani, barmanul îi cere să facă o scamatorie. Iluzionistul, încântat, se pregăteşte să scoată din pălărie iepurele, însă spre surprinderea sa, din pălărie iese o oaie…

Un deceniu din viaţa unui bumerang (Lucian Pintilie)

Abordarea unei teme precum filmografia lui Lucian Pintilie arborează dificultăţi chiar şi pentru aceia care activează pe baricadele „de sector”, impasul fiind incontestabil în cazul tatonării acestui teren de către un amator, fie el chiar cinefil. Întrucât reverenţa e adesea…

Editorial polifonic 1-3/2010 (cinematografia autohtonă)

Fac parte din nouăzecişti şi asta e înseamnă că: m-am născut aproape de începutul anilor ’90  + cartoon network + MCM hibridizat şi, mai târziu, posturi muzicale româneşti care începeau să testeze piaţa (sau să propună una?). În privinţa cinematografiei…

Gufi în oraşul de hârtie (@ Matei Vişniec)

În elaborarea oricărei consideraţii pe baza ultimului roman al lui Matei Vişniec, Sindromul de panică în Oraşul Luminilor (Ed. Cartea Românească, Bucureşti, 2009), apare invariabil tentaţia de a porni de la premisa textualistă a acestuia. Capitulând în faţa acestei clauze,…

RE: Cenaclul Echinox REvisited

(Însemnări despre cenaclurile unu[1] şi doi[2]) După cum bine aţi remarcat, cercetând avizierele (şi uşile anumitor cabinete) din Facultatea de Litere[3], Cenaclul Echinox a revenit. Şi nu oricum, ci într-o formulă nouă – adecvată deopotrivă prezentului şi direcţiei actuale (şi…