Poeme – Andrei Dósa

Echinox22 februarie 2024

Eşti bun la Marocco?

Prin tristeţea peisajului răzbat axiomele tale imaculate,
omuleţule, şi parcă accept suferinţa
şi decăderea oraşului industrial,
vitrinele ticsite cu bibelouri,
calul ridicat pe picioarele dinapoi, ceas de mână
cu brăţară metalică atârnată de grumaz.

E coadă la visul american drive-in,
burticile respiră sub centură.
Am aşezat tot anul BCA peste BCA cu înfrigurare,
casa ideală pentru molusca ta,
în măruntaiele totemului digital.
Fostul campionul mondial la memorie
a spus că imediat ce ne decuplăm de la reţea,
devenim aproape neajutoraţi.
Am prefera să ne conectăm creierul
direct, prin Neuralink.
Mie chiar nu-mi pasă de cursa nebună,
nici de amorţeala sărbătorilor. Eu cred că mai e ceva,
peisajul uimitor de revistă iehovistă
în spaţiul îngust dintre blocuri.

În seara asta o să închid ochii odată cu ei,
vom invoca relaxarea totală şi căderea în inconştienţă,
egali în chinuitorul joc de eliberare a grijilor
din maldărul de griji –
beţişoare fluide, Marocco.

face el suficientă poezie

am încercat luni de zile
să-l învăţăm cum să pupe
el îşi apropie obrazul

alaltăieri am fost la festivalul
opera copiilor
a luat figurina porcuşor
şi a început să o pupe frenetic

uneori libidoul nostru
fuge ca uleiul pe apă
de ideea de cuplu

astăzi a ieşit din cameră gol puşcă
doar cu mănuşi în mâini
braţele în aer aplaudând

ilustraţia în miniatură a mentalităţii
nu aş face rău nimănui
dar vreau să mă distrez la maximum