Cosmina Moroșan – Poezii

De . Categorii: Doar online, Literatură, Poezie

Etichete: ,

Publicat în February 28, 2017 , o comentarii

jeanșii de aur ai băieților

 

Un lampion pe nikeys

+ cicatricea sa par

pline de divinitate, stricând așa flow-ul naturii.

Crucești narațiunile.

 

Cu rațiunea cea mai basic la pamânt

am învățat că se va ilumina

punandu-și anunț c-un furtunaș la inimă,

maimuțărind declarațiile tuturor,

peste tot.

 

Doamna Sara Amur,

împlinito, crudă cu gramatica…

o spumică pe limba

de la vitalitate și delivering

pentru cei mai noi prieteni ai tăi –

și viața e cadeau în pat,

deschis în așteptarea părinților

care nu mai,

nu vin.

 

Eu fix în sarea sintetică și sub simulatorul de răsărit

am visat la C., V., B.

sub coapse și mărgele-chilot,

în ciripeala albă dintre somnul de la amiază și

melancolii.

Și așa o poezie mare se insinua

privilegiind vâlva din vagonette.

În subsoluri de mall e petrecerea expușilor

și el – boul & armăsarul

își roade unghiile

la palat;

pe meserii

moare.

 

O firimitură din pocal

cu păpușile seriate cântand și-n coșul de gunoi și

fotografiem la un expo cum amărâți

își mulg extaz autentic holbându-se.

Îi văd și mă fixez din exterior.

Mă fixează varzaluiții,

– zeii.

 

Încurajez putoarea mică

și-i mai cade pojghița de autism:

„Ține-te de eșec,

un pământ tandru va smuci fără porunci

cât dansezi în lacrimi.”

 

O să rescriu veghind

linia cu marker fosforescent de când

l-am desenat în somn în jurul celor mai calde trăsături

și mi s-a deschis inima.

Jur!

 

volée și casa drăguță

 

Langoarea ventilată

spre cămile, xilofon, frunzulițe din capturi;

ochii blocați de blândețe

și cea mai proaspătă apropiere

 

ca-ntre insectele australiene

pe balize și postere

statuete în șpagat, sfori

la guri –

 

Personajul vine din spațiul aproape fictiv.

Se construiește singur, în jurul lui îs toate

proiecțiile mele – curcubeul-tranziție.

 

Gândurile doar

emoționează

ca o frază terminată prin „clac”

la buza fotografiei: „triunghi-inimă-cosmos, sacro.”

 

Te învârt/ învăț.

Mă repet poate, handicapată și bună

în studio, saună cu mantaua și jacheta.

Teme s-au sfârșit pentru totdeauna.

 

Crestezi la Paradis.

Explodează presupunerile scârbite.

 

Mă rog la soarele între catastrofe și

dragostea asta.

 

samples de bucătărioară

 

Decorul anhedoniei: o vază, o tonă de vatelină murdară

și câmpia proaspăt părăsită de rândunele.

 

Fericirea să tatoneze;

înțepeneala ei monstruoasă,

dulce

și perfidă ca lenea.

 

Autodistrugerea cu extazul

și puterea unor părinți,

tremurul umbrei pe ferestrele de lux ale băncii.

 

Așa dislexică și amețitoare – fac totul să arate ca miracolul

dintr-un gest personal.

 

Vreau o dispariție integrală și fără emoții

– o fetiță hlizită la cel mai dark personaj.

 

Miracolul

 

pentru V.

 

Unde nu este comparație ești tu:

o poză între teniși,

un oraș cu extravaganțe  ne îndeamnă

la răbdare și negoț;

 

spre dragostea fără continent

în cava cu peștii mătăsoși –

indică o comunitate armonioasă.

 

Și eu să te frec pe spate, îți fac vânt cu pălării colorate.

 

Manageriem cărțile și gândurile sunt stratul de praf

pe masa de biliard.

 

Entuziasm și decădere.

 

Oameni percutând;

frații lor sculptează în varză sau hohotesc

dintr-o gaură cu confetti.

 

Ești tu – susținătorul lopățelelor, brazilor încărcați de umbră;

 

terorizezi singurătățile și

eu te ocrotesc

degeaba.

 

însorit, delăsare

 

Intuitiv

între albine de pluș

ca pe regresie:

forfoteala imaginilor cu taberele din sătuc.

 

O, realizează

în viața cât o șansă

un truc

pe compasiune

care nu mai iluzionează…

 

În școala grecilor

un nor,  o mână de praștii.

 

Jocuri confesive

pe peronul cu arbori

pentru corecți.

 

Să zic dur

ceva despre iubire

și să șterg.

Echinox

Echinox este revista de cultură a studenţilor din Universitatea „Babeş-Bolyai”. Apare din decembrie 1968.

Mai multe articole de